11
Făcut-a să sporească lucrările lor prin mâna sfântului prooroc,
Şi-au făcut cale prin pustia cea nelocuită şi au întins corturile lor în locuri neumblate.
Au stat dârji împotriva duşmanilor lor şi pe ei toţi şi-au răzbunat.
Au îndurat setea şi au chemat numele tău şi apă li s’a dat dintr’o stâncă aspră şi din piatră şi-au astâmpărat astfel setea.
Ceea ce fusese pedeapsă pentru vrăjmaşi s’a făcut pentru ei, în nevoia lor, binecuvântare.
Şi pe când apa marelui fluviu se prefăcuse în sânge necurat,
Spre pedeapsă că Faraonul poruncise să ucidă pe copii, tu ai dat celor ce-şi pierduseră nădejdea apă din belşug;
Şi astfel le-ai arătat, prin setea de care suferiseră, cu ce pedeapsă pedepseşti pe protivnicii lor.
Şi din această certare, cu toate că fuseseră certaţi cu cruţare, ei ştiut-au cum sunt chinuiţi nelegiuiţii, judecaţi sub mânie.
10 Cercatu-i-ai pe unii ca un părinte care dojeneşte, iar pe ceilalţi i-ai pedepsit ca un împărat aspru care osândeşte.
11 Şi cei ce erau de faţă şi cei ce erau departe se chinuiau deopotrivă.
12 O îndoită durere i-a cuprins şi suspinau, aducându-şi aminte de lucrurile trecute.
13 Căci dându-şi seama că pedepsele lor au fost spre binele celor scăpaţi, au cunoscut puterea lui Dumnezeu.
14 Acela pe care mai înainte l-au lepădat şi l-au avut de batjocură, mai pe urmă le-a fost lor lucru de mirare, atunci când au însetoşat altfel decât cei drepţi.
15 Pentru gândurile cele neînţelegătoare ale destrăbălării lor, care îi rătăceau şi-i aduceau să cinstească jivinele cele necuvântătoare şi jigăniile netrebnice, trimis-ai asupra lor, Stăpâne, spre pedeapsă, mulţime de animale fără minte,
16 Ca să înveţe că prin ceea ce păcătueşte cineva, prin aceea se şi pedepseşte.
17 Nu era cu anevoie mâinii tale atotputernice, care a zidit lumea din nimic, să trimită asupra lor mulţime de urşi şi lei fioroşi,
18 Sau de fiare nou zidite, necunoscute şi pline de turbare, suflând aburi arzători, scoţând pe nas fum puturos sau risipind din ochi înfricoşate fulgere.
19 Şi aceste fiare puteau să-i omoare, nu numai cu muşcătura, dar să-i îngrozească şi să-i ucidă cu chiar vederea lor.
20 Şi fără de acestea, puteau să piară numai la o suflare, urmăriţi de dreptatea răzbunătoare şi vânturaţi de vântul puterii tale; ci toate le-ai rânduit cu măsură, cu număr şi cu cumpănă.
21 Căci tu pururea ai putere nemărginită, şi tăriei braţului tău cine va sta împotrivă?
22 Lumea toată, înaintea ta, este ca acel pic de praf, care face cumpăna să se plece, şi ca picătura de rouă cea de dimineaţă, ce se pogoară pe pământ.
23 Şi milueşti pe toţi, că toate le poţi, şi treci cu vederea greşalele oamenilor, ca să se pocăiască.
24 Pentru că iubeşti toate cele ce sunt şi nimic nu urgiseşti din cele ce ai făcut, că dacă ai fi urît un lucru, nu l-ai fi plăzmuit.
25 Şi cum ar fi rămas ceva, de n’ai fi voit tu? Sau cum ar dăinui, dacă n’ar fi fost chemat de tine la fiinţă?
26 Dar tu ierţi tuturor, că toate ale tale sunt, Stăpâne, iubitorule de suflete.