1 Deşerţi sunt din fire toţi oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu şi care n’au ştiut, plecând de la bunătăţile văzute, să vadă pe cel ce este, nici, din cercetarea lucrărilor sale, să înţeleagă pe meşter.
2 Ci au socotit că sunt dumnezei cârmuitori ai lumii sau focul, sau vântul, sau aerul cel iute, sau cursul stelelor, sau apa năvalnică, sau luminătorii cerului;
3 Ei, care, desfătaţi de frumuseţea acestora, le-au luat drept dumnezei, să ştie acum cu cât este Stăpânul mai presus decât acestea, că el, cel ce însuşi este începătorul frumuseţii, este făcătorul lor.
4 Iar dacă se minunează de putere şi de lucrare, să înţeleagă dintr’acestea cu cât este mai puternic urzitorul.
5 Căci din mărimea şi frumuseţea făpturilor poţi să cunoşti bine, socotindu-te, pe cel ce le-a zidit.
6 Dar, în acelaşi timp, în toate acestea este oarecare neajuns, căci doar unii ca aceştia rătăcesc căutând pe Dumnezeu şi străduindu-se să-l afle.
7 Căci, îndeletnicindu-se cu lucrările Iui Dumnezeu şi cercetându-le, ei se încredinţează cu vederea cât de frumoase sunt cele văzute.
8 De altă parte, ei n’au cuvânt să li se ierte rătăcirea.
9 Căci dacă au putut să adune atâta învăţătură, ca să descoasă lumea, cum n’au aflat ei mai degrabă pe Stăpânul lumii î
10 Dar sunt cu totul ticăloşi şi şi-au pus nădejdea în lucruri fără de viaţă cei ce numesc dumnezei lucrurile mâinilor omeneşti, aurul şi argintul cu meşteşug lucrat şi închipuiri de dobitoace sau piatră netrebnică, cioplită de mână de demult.
11 Un meşter lemnar a tăiat din pădure un lemn bun de lucrat, l-a jupuit de coajă şi apoi cu îndemânarea sa a făcut din el o unealtă folositoare spre slujba vieţii.
12 Rămăşiţele de la lemnul lucrat le pune pe foc să-şi fiarbă demâncare şi-şi potoleşte foamea.
13 Şi ce-a mai rămas dintr’acestea, nefiind de nici o treabă, pentru că este lemn strâmb şi nodoros, îl ciopleşte ca să-i treacă de urît şi potrivindu-l şi meşteşugindu-l, l-a făcut asemenea cu chipul de om.
14 Sau l-a făcut asemenea vre-unui dobitoc urîcios şi, boindu-l peste tot şi rumenindu-l la faţă cu vopsea roşie, i-a ascuns cu boia toate metehnele.
15 Apoi i-a făcut în perete bună aşezare, l-a pus acolo şi l-a întărit cu piroane de fier.
16 El are grijă de idol să nu cadă, ştiind bine că nu-şi poate ajuta singur, căci nu este decât un chip care are nevoie de ajutor.
17 Dar el se roagă chipului pentru averea sa, pentru nunţile sale şi pentru fiii săi, şi nu se ruşinează a grăi către lucrul cel neînsufleţit.
18 El cere sănătate de la cel neputincios, se roagă de viaţă celui mort şi de ajutor celui ce nu poate să dea nici unul; el se roagă de bună călătorie cui nu poate să meargă în picioare.
19 Ca să-şi pună la adăpost averea, alergătura şi izbânda muncii sale, el cere putere de la cel care are mâinile cele mai betege.