4
1 Şi îngerul care grăia cu mine iarăşi mă deşteptă, ca pe un om pe care îl trezeşti din somn,
2 Şi mă întrebă: «Ce vezi?» Şi eu îi răspunsei: «Iată, văd un candelabru cu totul de aur, cu şapte candele, iar deasupra candelabrului se află un vas cu untdelemn din care pornesc şapte ţevi către cele şapte candele.
3 Şi alături sunt doi măslini, unul de-a-dreapta vasului cu untdelemn şi altul de-a-stânga vasului.»
4 Şi am întrebat iarăşi pe îngerul care grăia cu mine: «Ce sunt acestea, Doamne?»
5 Şi mi-a răspuns îngerul cel care grăia cu mine astfel: «Oare nu ştii ce sunt toate acestea?» Şi am zis: «Nu, Doamne!»
6 Şi mi-a vorbit iar şi a zis: «Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel: Nu întru tărie şi nici întru vârtute, ci întru Duhul meu», – zice Domnul Savaot.
7 «Ce eşti tu, munte înalt? înaintea lui Zorobabel să te prefaci în câmpie. Şi el va ridica piatra cea din creştet în strigătele mulţimii: «Cât este de slăvită!»
8 Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
9 «Mâinile lui Zorobabel au pus temelia templului acestuia şi tot mâinile lui să-l isprăvească. Atunci tu vei şti că Domnul Savaot m’a trimis.
10 Căci cine a defăimat ziua acestor mici începuturi? Veseli-se-vor curând şi vor vedea piatra cea din urmă în mâna lui Zorobabel. Iar aceste şapte candele sunt ochii Domnului care cutreeră tot pământul.»
11 Şi mi-am luat îndemnul şi l-am mai întrebat: «Ce însemnează aceşti măslini, unul de-a-dreapta şi altul de-a-stânga candelabrului?»
12 Şi l-am întrebat şi a doua oară: «Ce va să zică cele două crăngi de măslin, care sunt lângă cele două pâlnii de aur prin care se lasă în jos untdelemnul?»
13 Şi mi-a grăit astfel: «Oare nu ştii ce va să zică acestea?» Şi am răspuns: «Nu, Doamne!»
14 Şi el m’a lămurit: «Aceştia sunt cei doi fii unşi, slujitorii Domnului a tot pământul!»