1 Şi când am ridicat din nou ochii, am văzut o carte ca un sul care zbura.
2 Şi întrebându-mă: «Ce vezi tu?», eu i-am răspuns: «Văd o carte ca un sul care zboară, lungă de douăzeci de coţi şi lată de zece coţi.»
3 Şi el mi-a tâlcuit: «Acesta este blestemul care se întinde peste faţa întregului pământ, căci orişice fur va fi nimicit, cum zice cartea, şi oricine jură strâmb va fi nimicit, cum zice cartea».
4 «I-am dat drumul blestemului», – zice Domnul, – «ca să intre în casa furului şi în casa celui care jură strâmb întru numele meu şi să stea acolo în casă până ce va nimici şi lemnăria şi pietrele ei».
5 Şi îngerul care grăia cu mine a venit lângă mine şi m’a îmbiat: «Ridică ochii şi vezi: ce este arătarea aceasta?»
6 Şi fiindcă am întrebat; «Ce este aceasta?», el mi-a răspuns: «Este efa care a ieşit la priveală!» Şi a mai spus: «Într’însa se află fărădelegea întregului pământ!»
7 Şi iată că s’a ridicat dintr’o dată un disc de plumb din efă, şi în mijlocul efei se vedea o femeie.
8 Şi el tâlcui: «Aceasta este fărădelegea!» Şi el a aruncat-o în mijlocul efei şi peste ea a răsturnat sloiul cel de plumb.
9 Şi când am ridicat din nou ochii mei şi am privit, iată că ieşiră două femei. Şi vântul bătea în aripile lor, căci aveau aripi ca aripile de barză. Şi ele ridicară efa între pământ şi între cer.
10 Şi când am întrebat pe îngerul care grăia cu mine: «Încotro duc ele efa?»,
11 El îmi răspunse: «Să zidească pentru fărădelege o casă în ţara Şinear şi Acad, şi s’o aşeze acolo la locul ei».