1 De aceea eu, prizonierul Domnului, vă implor să umblaţi demni de chemarea cu care sunteţi chemaţi,
2 Cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, răbdând unii altora în dragoste,
3 Străduindu-vă să ţineţi unitatea Duhului în legătura păcii.
4 Este un singur trup şi un singur Duh, precum şi voi sunteţi chemaţi într-o singură speranţă a chemării voastre;
5 Un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez,
6 Un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toţi şi prin toţi şi în voi toţi.
7 Dar fiecăruia dintre noi îi este dat har conform măsurii darului lui Cristos.
8 De aceea el spune: Când s-a urcat în înălţime, a dus în captivitate captivitatea şi a dat daruri oamenilor.
9 (Şi că el s-a urcat, ce înseamnă decât că el de asemenea a coborât mai întâi în părţile de jos ale pământului?
10 Cel ce a coborât este chiar cel ce a urcat mult deasupra tuturor cerurilor, ca să umple toate lucrurile.)
11 Şi el a dat pe unii apostoli, şi pe unii profeţi, şi pe unii evanghelişti, şi pe unii păstori şi învăţători,
12 Pentru desăvârşirea sfinţilor, pentru lucrarea servirii, pentru edificarea trupului lui Cristos,
13 Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârşit, la măsura staturii plinătăţii lui Cristos;
14 Ca să nu mai fim copii, aruncaţi încoace şi încolo şi purtaţi de fiecare vânt de doctrină prin şiretlicul oamenilor şi prin viclenie iscusită, prin care pândesc să înşele;
15 Ci, vorbind adevărul în dragoste, să creştem în toate în el, care este capul, Cristos;
16 Din care întregul trup bine închegat şi strâns legat împreună, prin aportul fiecărei încheieturi, conform lucrării efective în măsura fiecărei părţi, îşi face creşterea trupului pentru edificarea lui însuşi în dragoste.

17 De aceea spun aceasta şi aduc mărturie în Domnul, ca voi de acum înainte să nu umblaţi cum umblă celelalte neamuri, în deşertăciunea minţii lor,
18 Având înţelegerea întunecată, fiind înstrăinaţi de viaţa lui Dumnezeu prin ignoranţa care este în ei, din cauza orbirii inimii lor;
19 Care, fiind nesimţitori, s-au dedat ei înşişi desfrânării, pentru a lucra toată necurăţia cu lăcomie.
20 Dar voi nu aţi învăţat astfel despre Cristos;
21 Dacă aşa este că l-aţi auzit şi aţi fost învăţaţi de către el, precum adevărul este în Isus;
22 Ca voi să puneţi deoparte cele referitoare la purtarea voastră de mai înainte, omul vechi, care este corupt conform poftelor înşelătoare;
23 Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre;
24 Şi să vă îmbrăcaţi cu omul nou, care, conform lui Dumnezeu, este creat în dreptate şi adevărată sfinţenie.
25 De aceea punând deoparte minciuna, vorbiţi adevărul fiecare cu aproapele lui, pentru că suntem membre unii altora.
26 Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi; să nu apună soarele peste furia voastră,
27 Nici nu daţi loc diavolului.
28 Cel ce a furat, să nu mai fure, ci mai degrabă să muncească, lucrând cu mâinile ce este bun, ca să aibă să dea celui ce are nevoie.
29 Să nu iasă din gura voastră niciun cuvânt stricat, ci doar ce este bun pentru folosul edificării, ca să dea har celor ce aud.
30 Şi nu mâhniţi Duhul sfânt al lui Dumnezeu, prin care sunteţi sigilaţi pentru ziua răscumpărării.
31 Orice amărăciune şi furie şi mânie şi strigăte şi vorbire rea să fie înlăturate de la voi, împreună cu toată răutatea;
32 Şi fiţi buni unii cu alţii, compătimitori, iertându-vă unii pe alţii precum şi Dumnezeu, pentru Cristos, v-a iertat pe voi.