1 Şi DOMNUL i-a spus lui Moise, zicând:
2 Sfinţiţi-mi pe fiecare întâi născut, orice deschide pântecele printre copiii lui Israel, deopotrivă al omului şi al vitei: acesta este al meu.
3 Şi Moise a spus poporului: Amintiţi-vă această zi, în care aţi ieşit din Egipt, din casa robiei, pentru că prin tăria mâinii DOMNUL v-a scos din acest loc: nu se va mânca pâine dospită.
4 Astăzi aţi ieşit în luna Abib.
5 Şi va fi, când DOMNUL te va aduce în ţara canaaniţilor şi a hitiţilor şi a amoriţilor şi a hiviţilor şi a iebusiţilor, pe care el a jurat părinţilor tăi să ţi-o dea, o ţară în care curge lapte şi miere, că în această lună vei ţine acest serviciu.
6 Şapte zile să mănânci azime şi în a şaptea zi să fie o sărbătoare pentru DOMNUL.
7 Azime să fie mâncate şapte zile; şi să nu fie văzută pâine dospită la tine, nici nu va fi văzută dospeală cu tine în toate hotarele tale.
8 Şi să arăţi fiului tău în acea zi, spunând: Aceasta se face din cauza a ceea ce DOMNUL mi-a făcut când eu am ieşit afară din Egipt.
9 Şi aceasta să îţi fie ca semn pe mâna ta şi pentru o amintire între ochii tăi, ca legea DOMNULUI să fie în gura ta, căci cu mână puternică DOMNUL te-a scos din Egipt.
10 De aceea ţine această rânduială la timpul ei din an în an.

11 Şi va fi, când DOMNUL te va aduce în ţara canaaniţilor, precum a jurat părinţilor tăi şi ţi-o va da,
12 Că vei pune deoparte pentru DOMNUL tot ceea ce deschide pântecele şi fiecare întâi născut care vine de la un animal pe care îl ai; cei de parte bărbătească vor fi ai DOMNULUI.
13 Şi fiecare întâi născut al unui măgar să îl răscumperi cu un miel; şi dacă refuzi să îl răscumperi, atunci să îi rupi gâtul; şi tot întâiul născut al omului între copiii tăi să îl răscumperi.
14 Şi va fi, când fiul tău te va întreba în timpul care vine, spunând: Ce este aceasta? Că îi vei zice: Prin puterea mâinii DOMNUL ne-a scos din Egipt, din casa robiei:
15 Şi s-a întâmplat, când Faraon se încăpăţâna să ne lase să plecăm, că DOMNUL a ucis pe fiecare întâi născut în ţara Egiptului, deopotrivă întâiul născut al omului şi întâiul născut al animalului; de aceea eu sacrific DOMNULUI tot ceea ce deschide pântecele, fiind de parte bărbătească; dar tot întâiul născut al copiilor mei îl răscumpăr.
16 Şi va fi ca semn pe mâna ta şi ca fruntarii între ochii tăi; căci prin puterea mâinii DOMNUL ne-a scos din Egipt.

17 Şi s-a întâmplat, când Faraon a lăsat poporul să plece, că Dumnezeu nu i-a condus pe calea ţării filistenilor, deşi aceea era aproape; fiindcă Dumnezeu a spus: Nu cumva să se întâmple ca poporul să se pocăiască văzând război şi să se întoarcă în Egipt;
18 Ci Dumnezeu a condus poporul pe calea pustiei Mării Roşii; şi copiii lui Israel au urcat înarmaţi din Egipt.
19 Şi Moise a luat oasele lui Iosif cu el, pentru că acesta luase jurământ copiilor lui Israel, spunând: Dumnezeu cu adevărat vă va vizita; şi veţi urca cu voi oasele mele de aici.
20 Şi au început călătoria lor de la Sucot şi au aşezat tabără în Etam, în marginea pustiei.
21 Şi DOMNUL a mers înaintea lor ziua într-un stâlp de nor, pentru a le conduce calea; şi noaptea într-un stâlp de foc, pentru a le dea lumină; pentru a merge zi şi noapte;
22 El nu a depărtat stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc noaptea, dinaintea poporului.