1 De aceea, când noi nu am mai putut răbda, am gândit că ar fi bine să fim lăsaţi în Atena singuri;
2 Şi am trimis pe Timotei, fratele nostru şi servitor al lui Dumnezeu şi conlucrătorul nostru în evanghelia lui Cristos, pentru a vă întări şi a vă mângâia referitor la credinţa voastră,
3 Ca nimeni să nu fie clătinat de aceste necazuri, fiindcă ştiţi voi înşivă că pentru aceasta suntem rânduiţi.
4 Fiindcă într-adevăr, când eram cu voi, v-am spus dinainte că vom avea de suferit necaz, aşa cum s-a şi întâmplat şi ştiţi.
5 Din această cauză, când eu nu am mai putut răbda, am trimis pentru a cunoaşte credinţa voastră, ca nu cumva ispititorul să vă ispitească şi munca noastră să fie în zadar.
6 Dar acum, când Timotei a venit de la voi la noi şi ne-a adus veşti bune ale credinţei voastre şi ale dragostei creştine şi că aveţi o amintire bună despre noi întotdeauna, dorind mult să ne vedeţi, precum şi noi pe voi.
7 Din această cauză, fraţilor, ne-am mângâiat în legătură cu voi în tot necazul şi strâmtorarea noastră, prin credinţa voastră,
8 Pentru că acum trăim, dacă voi staţi neclintiţi în Domnul.

9 Fiindcă ce mulţumiri îi putem da înapoi lui Dumnezeu pentru voi, pentru toată bucuria cu care ne bucurăm pentru voi înaintea Dumnezeului nostru,
10 Rugându-ne foarte mult noapte şi zi, ca să vă vedem faţa şi să desăvârşim ceea ce lipseşte credinţei voastre?
11 Iar Dumnezeu însuşi şi Tatăl nostru şi Domnul nostru, Isus Cristos, să ne îndrepte calea spre voi.
12 Iar Domnul să vă facă să creşteţi şi să abundaţi în dragoste unii pentru alţii şi pentru toţi, precum şi noi pentru voi,
13 Ca să vă întărească inimile să fie ireproşabile în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu, adică Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Cristos cu toţi sfinţii săi.