1 Căci fiecare mare preot luat dintre oameni este rânduit pentru oameni în cele privitoare la Dumnezeu, ca să ofere deopotrivă daruri şi sacrificii pentru păcate;
2 El, care poate avea compasiune pentru cei neştiutori şi rătăciţi, pentru că şi el este cuprins de neputinţă.
3 Şi din cauza acesteia este dator să aducă sacrificii pentru păcate, precum pentru popor, aşa şi pentru el însuşi.
4 Şi nimeni nu îşi ia singur această onoare, ci acela chemat de Dumnezeu, precum Aaron.
5 Tot astfel şi Cristos nu s-a glorificat pe sine însuşi ca să fie făcut mare preot, ci acela care i-a spus lui: Tu eşti Fiul meu, astăzi te-am născut.
6 Aşa cum şi spune în alt loc: Tu eşti preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melchisedec.
7 Care în zilele cărnii lui, după ce oferise rugăciuni şi cereri cu strigăt puternic şi lacrimi, către cel ce era în stare să îl salveze din moarte, a şi fost ascultat în aceea că el s-a temut;
8 Cu toate că era Fiu, a învăţat ascultarea prin cele ce a suferit.
9 Şi, fiind făcut desăvârşit, a devenit autorul salvării eterne pentru toţi cei ce ascultă de el;
10 Numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui Melchisedec.

11 Despre care avem multe de spus şi greu de explicat în vorbire, văzând că sunteţi greoi la auzire.
12 Fiindcă aveţi nevoie să vă înveţe cineva din nou care sunt principiile începătoare ale oracolelor lui Dumnezeu şi aţi devenit precum cei care au nevoie de lapte şi nu de hrană tare, când voi de mult trebuia să fiţi învăţători.
13 Fiindcă oricine foloseşte lapte este neiscusit în cuvântul dreptăţii, fiindcă este prunc.
14 Dar hrana tare este a celor maturi, aceia care din cauza folosirii şi-au antrenat simţurile ca să discearnă deopotrivă binele şi răul.