1 În timpul acela, Isus trecea în sabat prin lan; şi discipolii lui erau flămânzi şi au început să smulgă spice şi să le mănânce.
2 Dar când fariseii au văzut, i-au spus: Iată, discipolii tăi fac ce nu este legiuit să facă în sabat.
3 Dar el le-a spus: Nu aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el?
4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile punerii înainte, ceea ce nu îi era legiuit să mănânce, nici celor ce erau cu el, decât numai preoţilor?
5 Sau nu aţi citit în lege, că în sabate, preoţii în templu pângăresc sabatul şi sunt nevinovaţi?
6 Dar vă spun că aici este unul mai mare decât templul.
7 Dar dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: Milă voiesc şi nu sacrificiu, nu aţi fi condamnat pe cei nevinovaţi.
8 Fiindcă Fiul omului este Domn şi al sabatului.
9 Şi după ce a plecat de acolo, a intrat în sinagoga lor;
10 Şi iată, era un om care avea o mână uscată. Şi l-au întrebat, spunând: Este legiuit a vindeca în sabate? Ca să îl acuze.
11 Iar el le-a spus: Cine este acel om dintre voi care, dacă are o oaie şi ea cade într-o groapă în sabat, să nu o apuce şi să o ridice?
12 Cu cât mai de preţ este atunci un om decât o oaie? De aceea este legiuit a face bine în sabate.
13 Atunci i-a spus omului: Întinde-ţi mâna. Iar el a întins-o şi a fost refăcută complet, ca cealaltă.

14 Atunci fariseii ieşind, au ţinut sfat împotriva lui, cum să îl nimicească pe Isus.
15 Dar Isus ştiind aceasta, a plecat de acolo; şi mulţimi mari l-au urmat şi i-a vindecat pe toţi.
16 Şi le-a poruncit să nu îl facă cunoscut;
17 Ca să se împlinească ce fusese spus prin Isaia, profetul, care zice:
18 Iată, servitorul meu, pe care l-am ales; preaiubitul meu în care sufletul meu îşi găseşte toată plăcerea; voi pune duhul meu peste el şi va arăta judecată neamurilor.
19 Nu se va certa, nici nu va striga; nici nu îi va auzi nimeni vocea pe străzi.
20 Nu va rupe o trestie frântă şi nu va stinge un fitil fumegând, până ce va trimite judecată pentru victorie.
21 Şi în numele lui se vor încrede neamurile.
22 Atunci i-a fost adus unul posedat de un drac, orb şi mut; şi Isus l-a vindecat, aşa că cel orb şi mut, deopotrivă vorbea şi vedea.
23 Şi toţi oamenii erau uimiţi şi spuneau: Nu este acesta fiul lui David?
24 Dar fariseii auzind, au spus: Acesta nu scoate draci decât cu Beelzebub, prinţul dracilor.
25 Şi Isus, ştiind gândurile lor, le-a spus: Fiecare împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită; şi fiecare cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu va sta în picioare.
26 Şi dacă Satan scoate pe Satan, este dezbinat împotriva lui însuşi; cum va sta aşadar împărăţia lui în picioare?
27 Şi dacă eu prin Beelzebub scot draci, copiii voştri prin cine îi scot? Din această cauză ei vor fi judecătorii voştri.
28 Dar dacă eu scot draci prin Duhul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi.
29 Sau cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să îi jefuiască bunurile, decât dacă întâi îl leagă pe cel tare? Şi după aceea îi va jefui casa.
30 Cel ce nu este cu mine, este împotriva mea; şi cel ce nu adună cu mine, risipeşte.
31 Din această cauză vă spun: Orice păcat şi orice blasfemie vor fi iertate oamenilor; dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertată oamenilor.
32 Şi oricui vorbeşte un cuvânt împotriva Fiului omului, îi va fi iertat; dar oricui vorbeşte împotriva Duhului Sfânt, nu îi va fi iertat nici în această lume, nici în cea care vine.
33 Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul stricat şi rodul lui stricat; fiindcă pomul se cunoaşte după rodul lui.
34 Pui de vipere, cum puteţi spune lucruri bune, fiind răi? Fiindcă din abundenţa inimii vorbeşte gura.
35 Omul bun, din tezaurul bun al inimii scoate lucruri bune; iar omul rău, din tezaurul rău scoate lucruri rele.
36 Dar vă spun că: De fiecare cuvânt nefolositor pe care oamenii îl vor vorbi, vor da socoteală în ziua judecăţii.
37 Fiindcă prin cuvintele tale vei fi declarat drept şi prin cuvintele tale vei fi condamnat.

38 Atunci unii dintre scribi şi dintre farisei au răspuns, zicând: Învăţătorule, voim să vedem un semn de la tine.
39 Dar răspunzând, le-a zis: O generaţie vicleană şi adulteră caută un semn; şi semn nu i se va da, decât semnul profetului Iona;
40 Fiindcă, aşa cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în pântecele balenei, tot aşa Fiul omului va fi trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
41 Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu această generaţie şi o vor condamna, pentru că s-au pocăit la predicarea lui Iona; şi iată, aici este unul mai mare decât Iona.
42 Împărăteasa sudului se va ridica la judecată cu această generaţie şi o va condamna, pentru că a venit de la marginile pământului să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată, aici este unul mai mare decât Solomon.
43 Şi, când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri uscate căutând odihnă şi nu găseşte.
44 Atunci spune: Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit; şi când vine, o găseşte goală, măturată şi înfrumuseţată.
45 Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai stricate decât el şi intră şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă a acelui om devine mai rea decât cea dintâi. Chiar aşa va fi şi cu această generaţie stricată.

46 Pe când vorbea el încă oamenilor, iată, mama şi fraţii lui stăteau afară în picioare, dorind să vorbească cu el.
47 Atunci cineva i-a spus: Iată, mama ta şi fraţii tăi stau afară în picioare, dorind să vorbească cu tine.
48 Dar el a răspuns şi a zis celui ce i-a vorbit: Cine este mama mea? Şi cine sunt fraţii mei?
49 Şi şi-a întins mâna spre discipolii săi şi a spus: Iată, mama mea şi fraţii mei!
50 Fiindcă oricine va face voia Tatălui meu care este în cer, acesta este fratele meu şi soră şi mamă.