1 Şi s-a întâmplat după ce Isus a terminat aceste cuvinte, că a plecat din Galileea şi a venit în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordan;
2 Şi l-au urmat mulţimi mari; şi acolo i-a vindecat.

3 Fariseii de asemenea au venit la el, ispitindu-l şi spunându-i: Este legiuit unui bărbat să divorţeze de soţia lui pentru orice motiv?
4 Iar el a răspuns şi le-a zis: Nu aţi citit că cel care i-a făcut, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască?
5 Şi a spus: Din această cauză va lăsa un bărbat pe tată şi pe mamă şi se va lipi de soţia sa; şi cei doi vor fi un singur trup.
6 Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. De aceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.
7 Iar ei i-au spus: De ce atunci a poruncit Moise să dea o carte de despărţire şi să divorţeze de ea?
8 Dar el le-a spus: Moise v-a permis să divorţaţi de soţiile voastre din cauza împietririi inimilor voastre; dar nu a fost aşa de la început.
9 Şi vă spun: Oricine va divorţa de soţia lui, în afară de motiv de curvie şi se va căsători cu alta, comite adulter; şi cine se căsătoreşte cu cea divorţată, comite adulter.
10 Discipolii lui îi spun: Dacă astfel stau lucrurile cu omul şi soţia, nu este bine a se căsători.
11 Dar el le-a spus: Nu toţi primesc acest cuvânt, ci numai cei cărora le este dat.
12 Fiindcă sunt fameni care au fost născuţi aşa din pântecele mamei; şi sunt fameni care au fost făcuţi fameni de către oameni; şi sunt fameni care ei înşişi s-au făcut fameni din cauza împărăţiei cerului. Cine este în stare să primească, să primească.

13 Atunci i s-au adus copilaşi ca să pună mâinile peste ei şi să se roage; şi discipolii i-au mustrat.
14 Dar Isus a spus: Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu îi opriţi; fiindcă a unora ca ei este împărăţia cerului.
15 Şi a pus mâinile peste ei şi a plecat de acolo.

16 Şi iată, unul a venit şi i-a spus: Bunule Învăţător, ce lucru bun să fac ca să am viaţă eternă?
17 Şi i-a spus: De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul, adică, Dumnezeu; dar dacă voieşti să intri în viaţă, ţine poruncile.
18 El i-a spus: Care? Isus a spus: Să nu ucizi, Să nu comiţi adulter, Să nu furi, Să nu aduci mărturie falsă;
19 Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta; şi, Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
20 Tânărul i-a spus: Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea; ce îmi mai lipseşte?
21 Isus i-a spus: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde ce ai şi dă la săraci şi vei avea tezaur în cer; şi vino, urmează-mă.
22 Dar după ce tânărul a auzit acel cuvânt, a plecat întristat; fiindcă avea multe averi.
23 Atunci Isus le-a spus discipolilor săi: Adevărat vă spun că: Greu va intra un bogat în împărăţia cerului.
24 Şi vă spun din nou: Este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac, decât pentru un om bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
25 Când au auzit discipolii lui, au fost uimiţi peste măsură, spunând: Atunci cine poate fi salvat?
26 Dar Isus i-a privit şi le-a spus: La oameni, aceasta este imposibil; dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

27 Atunci a răspuns Petru şi i-a zis: Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat; aşadar ce va fi cu noi?
28 Iar Isus le-a spus: Adevărat vă spun că: Voi care m-aţi urmat, în regenerare, când Fiul omului va şedea pe tronul gloriei sale, voi de asemenea veţi şedea pe douăsprezece tronuri, judecând pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel.
29 Şi fiecare om care a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau pământuri pentru numele meu, va primi însutit şi va moşteni viaţă veşnică.
30 Dar mulţi care sunt cei dintâi vor fi cei de pe urmă; iar cei de pe urmă vor fi cei dintâi.