1 De ce stai departe, DOAMNE? De ce te ascunzi în timpuri de necaz?
2 Cel stricat, în mândria lui, persecută pe sărac, să fie ei prinşi în planurile pe care şi le-au închipuit.
3 Fiindcă cel stricat se făleşte cu dorinţa inimii lui şi binecuvântează pe cel lacom, pe care DOMNUL îl detestă.
4 Cel stricat, prin mândria înfăţişării sale, refuză să caute pe Dumnezeu; Dumnezeu nu este în toate gândurile sale.
5 Căile lui sunt întotdeauna apăsătoare; judecăţile tale sunt mult deasupra şi în afara vederii lui; cât despre toţi duşmanii lui, el pufneşte către ei.
6 A spus în inima lui: Nu mă voi clătina, pentru că niciodată nu voi fi în restrişte.
7 Gura lui este plină de blestem şi înşelăciune şi fraudă; sub limba lui este ticăloşie şi deşertăciune.
8 El şade în locurile de pândă ale satelor, în locurile tainice îl ucide pe cel nevinovat; ochii săi sunt aţintiţi pe ascuns împotriva celui sărac.
9 Stă la pândă în taină, ca un leu în vizuina lui; stă la pândă să prindă pe sărac; îl prinde pe sărac după ce îl conduce în plasa lui.
10 Se tupilează şi se umileşte, ca cel sărac să cadă prin puternicii lui.
11 El a spus în inima lui: Dumnezeu a uitat, îşi ascunde faţa, niciodată nu va vedea aceasta.
12 Ridică-te DOAMNE; ridică-ţi mâna Dumnezeule, nu uita pe cei umili.
13 Pentru ce dispreţuieşte cel stricat pe Dumnezeu? El a spus în inima lui: Nu îmi vei cere socoteală.
14 Ai văzut aceasta, fiindcă priveşti ticăloşie şi ciudă pentru a răsplăti cu mâna ta; cel sărac ţi se încredinţează, tu eşti ajutorul celui fără tată.
15 Frânge braţul celui stricat şi pe cel rău, caută stricăciunea lui până nu o găseşti deloc.
16 DOMNUL este Împărat pentru totdeauna şi întotdeauna; păgânii au pierit din ţara lui.
17 DOAMNE, tu ai auzit dorinţa celor umili, vei pregăti inima lor, vei face urechea ta să audă,
18 Pentru a judeca pe cel fără tată şi pe cel oprimat, ca omul de pe pământ să nu mai oprime.