1 Pentru ce se înfurie păgânii şi îşi închipuie popoarele deşertăciune?
2 Împăraţii pământului se ridică şi conducătorii ţin sfat împreună împotriva DOMNULUI şi împotriva unsului său, spunând:
3 Să le rupem în bucăţi legăturile şi să le aruncăm funiile de la noi.
4 Cel ce şade în ceruri va râde; Domnul îi va lua în derâdere.
5 Apoi le va vorbi în furia lui şi îi va chinui în aprinderea sa.
6 Totuşi, eu mi-am înălţat pe împăratul peste muntele meu sfânt al Sionului.
7 Voi vesti hotărârea, DOMNUL mi-a spus: Tu eşti Fiul meu; astăzi te-am născut.
8 Cere-mi şi îţi voi da păgânii drept moştenire şi cele mai îndepărtate margini ale pământului drept stăpânire.
9 Tu îi vei zdrobi cu un toiag de fier şi îi vei sparge în bucăţi ca pe vasul unui olar.
10 De aceea fiţi înţelepţi împăraţilor; instruiţi-vă voi judecători ai pământului.
11 Serviţi DOMNULUI cu teamă şi bucuraţi-vă tremurând.
12 Sărutaţi pe Fiul ca să nu se mânie şi să pieriţi pe cale, când furia lui abia s-a aprins. Binecuvântaţi sunt toţi cei ce îşi pun încrederea în el.