1 Fărădelegea celui stricat spune înăuntrul inimii mele, că nu este teamă de Dumnezeu înaintea ochilor lui.
2 Pentru că el se flatează în propriii lui ochi, până când nelegiuirea lui se arată demnă de ură.
3 Cuvintele gurii lui sunt nelegiuire şi înşelătorie, el a încetat a fi înţelept şi a face bine.
4 El plănuieşte ticăloşie pe patul său; se aşază pe o cale care nu este bună; el nu detestă răul.
5 Mila ta, DOAMNE, este în ceruri; şi credincioşia ta ajunge până la nori.
6 Dreptatea ta este ca munţii cei mari; judecăţile tale sunt un mare adânc; DOAMNE, tu păstrezi pe om şi pe animal.
7 Cât de măreaţă este bunătatea ta iubitoare, Dumnezeule! De aceea copiii oamenilor se încred sub umbra aripilor tale.
8 Ei se vor sătura din plin din grăsimea casei tale; şi le dai să bea din râul desfătărilor tale.
9 Căci la tine este fântâna vieţii, în lumina ta vom vedea lumină.
10 O, prelungeşte bunătatea ta iubitoare celor ce te cunosc şi dreptatea ta celor integri în inimă.
11 Nu lăsa piciorul mândriei să vină împotriva mea şi nu lăsa mâna celor stricaţi să mă alunge.
12 Acolo sunt căzuţi lucrătorii nelegiuirii, sunt aruncaţi jos şi nu vor fi în stare să se ridice.