1 Nebunul a spus în inima lui: Nu este Dumnezeu. Corupţi sunt ei şi au făcut nelegiuiri scârboase, nu este niciunul care face binele.
2 Dumnezeu a privit din cer peste copiii oamenilor, să vadă dacă este vreunul care să înţeleagă, care să caute pe Dumnezeu.
3 Fiecare a mers înapoi, toţi împreună au devenit murdari; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4 Nu au lucrătorii nelegiuirii cunoaştere? Cei care mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâine nu au chemat pe Dumnezeu.
5 Acolo unde nu era spaimă, au fost ei în mare spaimă, fiindcă Dumnezeu a împrăştiat oasele celui ce aşază tabăra împotriva ta, tu i-ai făcut de ruşine pentru că Dumnezeu i-a dispreţuit.
6 O, de ar veni salvarea lui Israel din Sion! Când Dumnezeu aduce înapoi pe poporul său din captivitate, Iacob se va bucura şi Israel se va veseli.