77
Am strigat către Dumnezeu cu vocea mea, către Dumnezeu cu vocea mea; şi el a deschis urechea spre mine.
În ziua tulburării mele am căutat pe Domnul, rana mea a curs neîncetat în noapte; sufletul meu a refuzat să fie mângâiat.
Mi-am amintit de Dumnezeu şi am fost tulburat, m-am plâns şi duhul meu a fost copleşit. Selah.
Tu îmi ţii ochii veghind, sunt atât de tulburat încât nu pot vorbi.
Am luat aminte la zilele din vechime, anii timpurilor vechi.
Îmi amintesc cântarea mea în noapte, cuget în inima mea; şi duhul meu a făcut o cercetare amănunţită.
Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi el binevoitor?
A dispărut mila lui pentru totdeauna? Încetează promisiunea lui pentru totdeauna?
A uitat Dumnezeu să arate bunătate? A închis el în mânie îndurările sale blânde? Selah.
10 Şi am spus: Aceasta este neputinţa mea; dar îmi voi aminti anii mâinii drepte a celui Preaînalt.
11 Îmi voi aminti lucrările DOMNULUI, cu siguranţă îmi voi aminti minunile tale din vechime.
12 Voi medita de asemenea la toată lucrarea ta şi voi vorbi despre facerile tale.
13 Calea ta, Dumnezeule, este în sanctuar, cine este un Dumnezeu atât de mare ca Dumnezeul nostru?
14 Tu eşti Dumnezeul care face minuni, tu ţi-ai vestit puterea printre popoare.
15 Cu braţul tău ţi-ai răscumpărat poporul, fiii lui Iacob şi Iosif. Selah.
16 Apele te-au văzut, Dumnezeule, apele te-au văzut; s-au temut, adâncurile de asemenea s-au tulburat.
17 Norii au revărsat apă, cerurile au trimis un sunet; săgeţile tale de asemenea au mers departe.
18 Vocea tunetului tău a fost în cer, fulgerele au luminat lumea, pământul a tremurat şi s-a zguduit.
19 Calea ta este în mare şi cărarea ta în apele mari şi urmele paşilor tăi nu sunt cunoscute.
20 Ţi-ai condus poporul ca pe o turmă prin mâna lui Moise şi a lui Aaron.