1 Dumnezeule, păgânii au intrat în moştenirea ta; templul tău cel sfânt l-au pângărit; au făcut Ierusalimul ruine.
2 Trupurile moarte ale servitorilor tăi le-au dat să fie hrană pentru păsările cerului, carnea sfinţilor tăi pentru fiarele pământului.
3 Le-au vărsat sângele ca apa în jurul Ierusalimului; şi nu a fost nimeni să îi îngroape.
4 Noi am devenit de ocară pentru vecinii noştri, o batjocură şi un lucru de râs pentru cei ce sunt împrejurul nostru.
5 Până când, DOAMNE? Vei fi mânios pentru totdeauna? Va arde gelozia ta ca un foc?
6 Revarsă-ţi mânia peste păgânii ce nu te-au cunoscut şi peste împărăţiile ce nu au chemat numele tău.
7 Fiindcă au mâncat pe Iacob şi i-au pustiit locuinţa.
8 Nu îţi aminti împotriva noastră de nelegiuirile dinainte; să ne întâmpine degrabă îndurările tale blânde, căci suntem foarte înjosiţi.
9 Ajută-ne, Dumnezeul salvării noastre, pentru gloria numelui tău, şi scapă-ne şi îndepărtează păcatele noastre, pentru numele tău.
10 De ce să spună păgânii: Unde este Dumnezeul lor? Să fie el cunoscut printre păgâni, înaintea ochilor noştri, prin răzbunarea sângelui vărsat al servitorilor tăi.
11 Să ajungă geamătul prizonierului înaintea ta; conform măreţiei puterii tale păstrează pe cei ce sunt rânduiţi să moară.
12 Şi întoarce vecinilor noştri de şapte ori în sânul lor, ocara lor, cu care te-au ocărât, Doamne.
13 Aşa că noi, poporul tău şi oile păşunii tale, îţi vom aduce mulţumiri pentru totdeauna, vom vesti lauda ta din generaţie în generaţie.