1 Cât de iubite sunt tabernacolele tale, DOAMNE al oştirilor!
2 Sufletul meu tânjeşte, da, chiar leşină după curţile DOMNULUI, inima mea şi carnea mea strigă după Dumnezeul cel viu.
3 Da, vrabia şi-a găsit o casă şi rândunica un cuib pentru ea, unde să îşi culce puii; Ah! altarele tale, DOAMNE al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.
4 Binecuvântaţi sunt cei ce locuiesc în casa ta, ei te vor lăuda fără încetare. Selah.
5 Binecuvântat este omul a cărui tărie este în tine; în inima lor, căile sunt croite.
6 Trecând prin valea Baca, ei o prefac în fântână; ploile de asemenea umplu iazurile.
7 Ei merg din tărie în tărie, toţi se arată înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8 DOAMNE Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea, deschide urechea, Dumnezeul lui Iacob. Selah.
9 Dumnezeule, scutul nostru, priveşte, şi uită-te la faţa unsului tău.
10 Căci o zi în curţile tale este mai bună decât o mie. Mai bine să fiu uşier în casa Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile stricăciunii.
11 Căci DOMNUL Dumnezeu este un soare şi un scut; DOMNUL va da har şi glorie, nu va opri niciun bine celor ce umblă cu integritate.
12 DOAMNE al oştirilor, binecuvântat este omul care se încrede în tine.