1 Aşadar, ce vom spune că a găsit Avraam, tatăl nostru, în ce priveşte carnea?
2 Căci, dacă Avraam a fost declarat drept din fapte, are cu ce să se fălească; dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3 Fiindcă ce spune scriptura? Avraam l-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit pentru dreptate.
4 Dar celui ce lucrează, plata nu i se socoteşte conform harului, ci conform datoriei.
5 Dar celui ce nu lucrează, ci crede în cel ce declară drept pe cel neevlavios, credinţa lui i se socoteşte pentru dreptate.
6 După cum şi David vorbeşte despre binecuvântarea omului, căruia Dumnezeu îi atribuie dreptatea fără fapte,
7 Spunând: Binecuvântaţi sunt aceia ale căror nelegiuiri sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite.
8 Binecuvântat este omul căruia Domnul nu îi va imputa păcatul.

9 Atunci, vine această binecuvântare numai peste cel circumcis, sau şi peste cel necircumcis? Fiindcă spunem că lui Avraam credinţa i s-a socotit pentru dreptate.
10 Dar cum i s-a socotit? Când era în circumcizie sau în necircumcizie? Nu în circumcizie, ci în necircumcizie.
11 Şi a primit semnul circumciziei, un sigiliu al dreptăţii credinţei pe care o avea fiind în necircumcizie; ca el să fie tatăl tuturor celor ce cred, cu toate că nu sunt în circumcizie; ca să li se atribuie şi lor dreptatea;
12 Şi să fie tatăl circumciziei nu doar celor din circumcizie, ci şi celor ce umblă în paşii acelei credinţe a tatălui nostru Avraam, pe care o avea fiind încă necircumcis.

13 Fiindcă promisiunea că el va fi moştenitor al lumii nu era dată lui Avraam sau seminţei sale prin lege, ci prin dreptatea credinţei.
14 Căci dacă moştenitori sunt cei din lege, credinţa este desfiinţată şi promisiunea este fără efect;
15 Fiindcă legea lucrează furie; căci unde nu este lege, nu este nici încălcare a legii.

16 Din această cauză este din credinţă, ca să fie conform harului; pentru ca promisiunea să fie sigură întregii seminţe; nu numai celei ce este din lege, dar şi celei ce este din credinţa lui Avraam, care este tatăl nostru al tuturor,
17 (Aşa cum este scris: Te-am făcut tatăl multor naţiuni), în faţa celui pe care l-a crezut, adică Dumnezeu, care dă viaţă morţilor şi cheamă cele ce nu sunt ca şi cum ar fi.
18 El care împotriva speranţei a crezut în speranţă, ca el să devină tatăl multor naţiuni, conform cu ceea ce i se spusese: Aşa va fi sămânţa ta.
19 Şi, nefiind slab în credinţă, nu a luat în considerare propriul său trup deja mort, având aproape o sută de ani, nici starea moartă a pântecelui Sarei;
20 Nu a şovăit la promisiunea lui Dumnezeu, prin necredinţă; ci a fost tare în credinţă, dând glorie lui Dumnezeu;
21 Şi, fiind deplin convins că, ce a promis, a fost în stare să şi facă.
22 Şi de aceea aceasta i s-a atribuit lui pentru dreptate;
23 Dar nu numai pentru el a fost scris că i s-a atribuit;
24 Ci şi pentru noi, cărora ni se va atribui, dacă credem în cel ce a înviat dintre morţi pe Isus Domnul nostru;
25 Care a fost predat din cauza greşelilor noastre şi a fost înviat pentru justificarea noastră.