1 În al treilea an al guvernării lui Iehoiachim – regele celor din teritoriul numit Iuda – Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit şi a asediat Ierusalimul. 2 Iahve a făcut ca Iehoiachim – regele din teritoriul numit Iuda – să fie capturat de el. Nabucodonosor a luat atunci şi unele dintre vasele casei lui Dumnezeu. Apoi el le-a dus în ţara Şinar şi le-a pus în templul zeului lui. Acolo, el le-a depozitat în tezaurul (dedicat) acelui zeu. 3 Regele Nabucodonosor i-a poruncit comandantului eunucilor lui – care se numea Aşpenaz – să aducă (în Babilon) câţiva israelieni care provin din regi(i lor) şi care aparţin categoriei privilegiate a poporului. 4 Ordinul prevedea ca ei să fie tineri, fără niciun fel de defect fizic, cu o fizionomie plăcută, competenţi în orice domeniu al ştiinţei (acelor vremuri), cu o capacitate intelectuală remarcabilă, cu abilitatea de a înţelege lucrurile şi capabili să slujească la palatul regelui. Planul prevedea ca (iniţial) ei să fie învăţaţi să scrie şi să vorbească limba caldeenilor. 5 Regele a decis ca pentru fiecare zi să li se asigure o parte din hrana şi din vinul care erau servite la masa lui. Intenţiona să îi crească astfel pentru o perioadă de trei ani. Apoi, la sfârşitul acestui timp, ei rămâneau în slujba regelui. 6 Printre acei israelieni erau şi câţiva care aparţineau urmaşilor lui Iuda. Ei se numeau Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. 7 Dar comandantul eunucilor le-a pus alte nume: pe Daniel l-a numit Beltşaţar, pe Hanania l-a numit Şadrac, pe Mişael l-a numit Meşac şi pe Azaria l-a numit Abed-Nego. 8 Dar Daniel a decis să nu se compromită, refuzând să mănânce din hrana regelui şi să bea din vinul de la masa lui. Astfel, el l-a rugat pe comandantul eunucilor să nu îl oblige „să se murdărească”. 9 Dumnezeu a făcut ca Daniel să obţină acceptare şi bunăvoinţă din partea comandantului eunucilor. 10 Dar el i-a zis lui Daniel: „Să ştii că îmi este (totuşi) frică de stăpânul meu – de rege – care a decis cu ce să fiţi hrăniţi şi ce să beţi. Este posibil ca el să vadă feţele voastre mai triste decât ale celorlalţi tineri ca voi; şi astfel, eu risc să îmi fie tăiat capul înaintea lui!” 11 Atunci Daniel i-a zis celui care era însărcinat de comandantul eunucilor să îl supravegheze pe el, pe Hanania, pe Mişael şi pe Azaria: 12 „Încearcă slujitorii tăi pentru zece zile, dându-le să mănânce numai legume; şi să bem doar apă. 13 Apoi să compari faţa noastră cu a tinerilor care mănâncă din hrana regelui; şi să procedezi cu slujitorii tăi în conformitate cu ce vei vedea.” 14 El le-a aprobat această cerere; şi i-a încercat pentru un timp de zece zile. 15 Când ele s-au terminat, a văzut că faţa lor era mai frumoasă şi că erau mai bine dezvoltaţi fizic, în comparaţie cu toţi ceilalţi tineri care mâncau din hrana regelui. 16 Astfel, cel care îi îngrijea, a renunţat să le mai rezerve hrana şi vinul de la masa regelui; şi le-a dat să mănânce (numai) legume. 17 Dumnezeu le-a oferit acestor patru tineri capacitatea de a cerceta lucrurile şi i-a făcut capabili să interpreteze orice fel de scriere şi orice mesaj care necesita înţelepciune (pentru înţelegerea lui). Daniel putea să înţeleagă semnificaţia oricărei viziuni şi a oricăror vise. 18 Când a expirat timpul stabilit de rege, toţi tinerii au fost aduşi la el. Comandantul eunucilor i-a adus înaintea lui Nabucodonosor. 19 Regele a vorbit cu ei. Dar între toţi aceia, nu a mai fost remarcat niciunul care să fie aşa cum erau Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. Astfel, doar ei au rămas în slujba regelui. 20 Când regele punea întrebări din orice domeniu în care era nevoie de înţelepciune şi de cunoaştere, ei erau de zece ori mai competenţi decât toţi vrăjitorii din tot regatul lui. 21 Aşa a trăit Daniel până în primul an al (guvernării) regelui Cirus.