1 La fiecare şapte ani, să vă iertaţi datoriile unii altora. 2 Această iertare a datoriilor implică faptul că orice proprietar care l-a împrumutat pe semenul lui, trebuie să renunţe atunci la pretenţia de a-şi recupera ce i-a împrumutat (cuiva). Să nu pretindă semenului sau fratelui lui să îi plătească (datoria); pentru că Iahve a stabilit (periodic) acest timp de anulare a datoriilor. 3 Vei putea pretinde plata (datoriilor) de la străin; dar trebuie să anulezi datoria celui din poporul tău. 4 Nu vi se permite ca între voi – (israelienii) – să existe vreun sărac; pentru că în ţara pe care Iahve – Dumnezeul tău – ţi-o dă în proprietate ca să o moşteneşti, El te va binecuvânta foarte mult! 5 Desigur, se va întâmpla aşa numai dacă vei asculta de tot ce ţi-a spus Iahve care este Dumnezeul tău, respectând şi punând în practica vieţii tale toate aceste porunci pe care eu ţi le dau astăzi. 6 Iahve – Dumnezeul vostru – vă va binecuvânta aşa cum v-a promis; şi veţi putea împrumuta multe popoare. Dar voi nu veţi lua cu împrumut. Veţi domina multe popoare; dar nimeni nu va fi stăpân peste voi. 7 Va fi posibil ca printre voi să existe vreun sărac dintre fraţii voştri, în unul dintre oraşele voastre din ţara pe care v-o dă Iahve, Dumnezeul vostru. Să nu vă împietriţi inimile şi să nu vă închideţi mâna faţă de fratele vostru care este sărac. 8 Ci să îţi deschizi mâna ca să îl împrumuţi cu tot ce are nevoie! 9 Ai grijă: să nu te gândeşti cu răutate în inima ta şi să zici: «Of, se apropie al şaptelea an care este anul iertării!». Să nu priveşti cu ochi rău pe fratele tău sărac, refuzând să îl împrumuţi. Atunci el va striga spre Iahve; şi vei fi vinovat de păcat. 10 Să-i dai cu generozitate, nu cu părere de rău în inimă; pentru că doar aşa te va binecuvânta Iahve – Dumnezeul tău – în toate lucrările tale şi în orice lucru pe care îl vei face cu mâna ta. 11 Mereu vor exista (şi) săraci în ţară. Acest fapt explică de ce îţi poruncesc să fii generos faţă de fratele tău care este sărac şi faţă de cel defavorizat din ţara ta. 12 Dacă unul dintre oamenii din poporul tău – evreu sau evreică – ţi se va vinde ca să te slujească (în postura de sclav), să facă acest lucru doar şase ani; iar în al şaptelea an, să îl eliberezi. 13 Când îl vei elibera, să nu îl trimiţi înapoi cu mâna goală! 14 Să îi dai din bunurile cu care te-a binecuvântat Dumnezeul tău numit Iahve: animale din turma ta, cereale şi alte fructe din producţia de pe terenul tău agricol şi vin stors de teascul tău. 15 Aminteşte-ţi că şi tu ai fost sclav pe teritoriul Egiptului; iar Iahve – Dumnezeul tău – te-a răscumpărat de-acolo. Acesta este motivul pentru care îţi dau astăzi o poruncă de acest fel. 16 Dar este posibil ca el să îţi zică: «Nu doresc să plec de la tine». Dacă va proceda aşa pentru că te iubeşte pe tine şi îţi iubeşte şi familia, plăcându-i viaţa pe care o trăieşte împreună cu voi, 17 atunci să iei o andrea şi să îi perforezi lobul urechii pe tocul de la uşă. Astfel, va rămâne sclavul tău pentru tot restul vieţii lui. La fel să procedezi şi cu sclava ta. 18 Să nu regreţi în cazul în care o vei lăsa să plece de la tine. Oricum, ţi-a slujit şase ani; iar acea muncă echivalează cu plata dublă a unui angajat! Şi astfel, Iahve – Dumnezeul tău – te va binecuvânta în orice lucrare pe care o vei face. 19 Să închini Dumnezeului tău numit Iahve pe fiecare prim-născut care este mascul din cireada şi din turma ta. Să nu lucrezi cu primii născuţi ai vitelor tale şi să nu tunzi primii născuţi ai oilor tale. 20 Să îi mâncaţi în fiecare an, atât tu cât şi familia ta – înaintea Dumnezeului vostru care se numeşte Iahve – în locul pe care îl va alege El. 21 Dacă au vreun defect – dacă sunt şchiopi sau orbi ori au alte defecte fizice, să nu îi aduci Dumnezeului tău numit Iahve, pentru a fi sacrificaţi. 22 Să îi mănânci în oraşele tale. Atât omul necurat, cât şi cel curat, vor putea să îi mănânce exact cum se mănâncă o gazelă sau un cerb. 23 Dar să nu mănânci (carnea acestor animale) cu sânge; ci să îl verşi pe pământ aşa cum se varsă apa.