1 „Ascultă, cer; şi voi vorbi. Ascultă şi tu, pământ, cuvintele spuse de gura mea. 2 Învăţătura mea să cadă ca ploaia; şi cuvintele mele să curgă la fel ca roua, ca stropii de ploaie pe vegetaţie şi ca aversele pe iarbă. 3 Voi proclama numele lui Iahve. Lăudaţi pe Dumnezeul nostru! 4 El este stânca; lucrările Lui sunt perfecte, pentru că toate metodele Lui sunt corecte. Dumnezeu este demn de încredere. Acolo nu este nedreptate; ci El este corect şi cinstit. 5 Ei s-au stricat! Este o ruşine pentru ei că nu mai sunt fiii Lui, ci (au ajuns) o generaţie pervertită şi fără integritate. 6 Popor fără judecată şi neînţelept, aşa vă comportaţi voi cu Iahve? Nu este El Tatăl vostru, Creatorul vostru, Cel care v-a conceput şi care v-a făcut să existaţi? 7 Amintiţi-vă de zilele din trecut. Calculaţi anii care au trecut de la o generaţie la cealaltă. Întrebaţi-i pe părinţii voştri; şi ei vă vor învăţa. Vorbiţi cu bătrânii voştri; şi aceştia vă vor spune. 8 Când Dumnezeul Foarte Înalt le-a dat popoarelor moştenirea, când i-a despărţit pe fiii oamenilor, El a stabilit limitele teritoriale ale acestora raportându-le la numărul fiilor lui Israel! 9 A procedat astfel pentru că partea lui Iahve este poporul Lui. Iacov este moştenirea Sa! 10 El l-a găsit într-un teritoriu nelocuit, într-o singurătate plină de ţipete ale disperării. L-a înconjurat şi a avut grijă de el. L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui; 11 şi a procedat exact cum îşi scutură cuibul vulturul care zboară deasupra puilor şi care îşi deschide apoi aripile luându-i şi transportându-i pe penele lui… 12 Iahve Şi-a condus singur poporul; şi nu era niciun alt zeu străin împreună cu El. 13 L-a urcat pe zonele înalte ale ţării şi l-a hrănit cu recoltele pe care le produce câmpul. L-a hrănit dându-i să mănânce: miere din stâncă şi ulei din cea mai tare rocă, 14 iaurtul vitelor şi laptele oilor, grăsimea mieilor, a berbecilor din Başan şi a ţapilor, împreună cu grăsimea boabelor de grâu. A băut şi vin – sângele strugurilor. 15 Iacov s-a îngrăşat şi apoi s-a opus! S-a depus grăsimea pe tine; ai devenit greu şi mare! Poporul L-a abandonat pe Dumnezeul care l-a creat; şi a respins stânca salvării lui. 16 Ei L-au făcut gelos prin slujirea oferită zeilor străini; şi L-au mâniat prin practici oribile. 17 Au adus sacrificii pe care le-au dedicat demonilor, nu lui Dumnezeu; şi s-au închinat unor zei pe care nu îi cunoşteau – zei noi, apăruţi de puţin timp şi de care strămoşii lor nu s-au temut. 18 Au abandonat acea stâncă ce îi crease. Au uitat pe Dumnezeul care îi născuse. 19 Iahve a văzut şi i-a desconsiderat; El s-a mâniat pe fiii şi pe fiicele Sale. 20 El a zis: «Îmi voi ascunde faţa de ei. Voi asista la sfârşitul lor fără să intervin; pentru că sunt o generaţie pervertită formată din nişte copii care nu îşi respectă promisiunile. 21 M-au provocat la gelozie prin ce nu este Dumnezeu; şi M-au mâniat prin închinarea în faţa idolilor lor care nu au nicio valoare. Din această cauză, şi Eu îi voi provoca la gelozie printr-un grup de oameni care nu formează un popor; îi voi mânia printr-o etnie ai cărei oameni nu au inteligenţă. 22 Voi proceda aşa pentru că s-a aprins focul mâniei Mele; şi va arde până în adâncul locuinţei morţilor. El va distruge pământul împreună cu recoltele lui; şi va arde temeliile munţilor. 23 Voi aduce calamităţi peste ei; voi arunca toate săgeţile Mele împotriva lor! 24 Vor fi înfometaţi, consumaţi de foc şi distruşi cu duritate. Voi trimite împotriva lor colţii animalelor sălbatice şi veninul şerpilor! 25 Vor muri pe drum loviţi cu sabia; şi vor fi decimaţi de teroare în camerele unde se vor ascunde. Moartea va lovi tânărul şi fecioara, copilul şi bătrânul. 26 Am zis că îi voi strivi şi le voi şterge amintirea printre celelalte popoare; 27 dar Mă tem de calomniile duşmanilor Mei. Nu vreau să le permit să se înşele şi să zică: ‘Forţa mâinilor noastre – şi nu Iahve – a făcut toate aceste lucruri!’». 28 Sunt un popor căruia îi lipseşte înţelepciunea şi nu mai există nimeni cu discernământ între ei. 29 Dacă ar fi fost înţelepţi, ar fi înţeles implicaţiile; şi s-ar fi gândit la ce li se va întâmpla. 30 Oare cum ar fi putut ca unul dintre ei să urmărească o mie sau doi dintre ei să facă să fugă zece mii, dacă nu le-ar fi facilitat acest lucru stânca lor şi dacă Iahve nu i-ar fi ajutat să îi domine (pe duşmanii lor)? 31 Stânca acelor popoare nu este ca stânca noastră. Chiar şi duşmanii noştri înţeleg acest lucru! 32 Viţa lor provine din via Sodomei şi din câmpiile Gomorei. Strugurii lor sunt plini de venin; iar ciorchinii sunt amari. 33 Vinul lor este venin de şerpi şi se aseamănă cu veninul cobrelor nemiloase. 34 «Oare nu este păstrat acest lucru la Mine şi sigilat printre comorile Mele? 35 Răzbunarea este de competenţa Mea; şi Eu voi recompensa! Vine vremea când le vor aluneca picioarele; pentru că zilele distrugerii sunt aproape şi destinul lor se va grăbi». 36 Se va întâmpla aşa pentru că Iahve Îşi va judeca poporul; dar va avea milă de sclavii Săi când va vedea că li s-a consumat energia şi că nu a mai rămas nimeni: nici deţinut, nici om liber. 37 El va întreba: «Oare unde le sunt zeii – acea stâncă a lor care le folosea ca adăpost – 38 acei zei care se hrăneau cu grăsimea sacrificiilor lor şi care beau vinul sacrificiilor de băutură? Să se ridice acum ca să vă ajute! Să vă ofere un adăpost! 39 Vedeţi acum că Eu personal sunt Dumnezeu! Nu mai există alt (dumne)zeu în afară de Mine. Eu aduc moartea şi tot Eu aduc la viaţă; Eu strivesc şi tot Eu vindec. Şi nimeni nu se poate salva din mâna Mea. 40 Îmi ridic mâna spre cer şi declar: Eu sunt viu pentru eternitate! 41 Prin acest fapt garantez că Îmi voi ascuţi fulgerul sabiei Mele; şi voi începe să fac judecată cu mâna Mea. Mă voi răzbuna pe duşmanii Mei; şi voi pedepsi pe cei care Mă urăsc! 42 Voi face ca săgeţile Mele să se îmbete de sânge; iar sabia Mea se va hrăni mâncând carne şi bând sângele celor omorâţi şi al captivilor. Această sabie se va hrăni şi cu capetele conducătorilor duşmanilor!». 43 «Popoare, bucuraţi-vă împreună cu poporul Lui; pentru că El va răzbuna sângele slujitorilor Săi. Se va răzbuna pe duşmanii Lui. Va face astfel achitare pentru poporul Lui şi pentru teritoriul acestuia!»” 44 Moise a venit împreună cu Iosua – fiul lui Nun – şi a recitat toate cuvintele acestui cântec în auzul poporului. 45 Când a terminat Moise de pronunţat toate aceste cuvinte adresate întregului Israel, 46 le-a zis: „Puneţi-vă în inimă toate cuvintele pe care vi le-am spus astăzi; şi să porunciţi copiilor voştri să respecte toate cuvintele acestei legi şi să se conformeze cerinţelor lor; 47 pentru că niciunul dintre aceste cuvinte nu este fără valoare, ci toate sunt viaţa voastră. Ţinând cont de aceste cuvinte, vă veţi lungi zilele în ţara voastră pe care o veţi lua în proprietate după ce veţi traversa Iordanul.” 48 În aceeaşi zi, Iahve i-a vorbit lui Moise, zicând: 49 „Urcă-te pe muntele Abarim care se numeşte şi Nebo – în ţara Moab – care este înaintea Ierihonului; şi priveşte Canaanul pe care Eu îl dau în proprietate lui Israel. 50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca; şi vei fi astfel adăugat la strămoşii tăi – exact cum s-a întâmplat şi cu fratele tău Aaron care a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la strămoşii lui. 51 Vi se va întâmpla aşa pentru că aţi fost necredincioşi faţă de Mine înaintea israelienilor când eraţi la apele Meribei din Cadeş, în deşertul Ţin – acolo unde nu M-aţi sfinţit în mijlocul lui Israel. 52 Tu vei vedea de la distanţă pământul promis, dar nu vei intra în ţara pe care o dau poporului Israel!”