1 Ascultă, Israel! Astăzi veţi trece Iordanul şi veţi ajunge pe celălalt mal al lui, ca să începeţi să vă subordonaţi popoare mai mari şi care au o mai mare forţă decât voi. Ele locuiesc în oraşe mari şi fortificate până la cer. 2 Între acestea sunt şi anachiţii – un popor cu mare forţă şi care este format din oameni ce au o statură înaltă – aceia pe care îi cunoaşteţi şi despre care aţi auzit zicându-se: «Cine se poate opune anachiţilor?». 3 Dar să ştiţi astăzi că Iahve – Dumnezeul vostru – va traversa El personal înaintea voastră, ca un foc care arde totul. El îi va distruge şi vi-i va subordona; iar voi îi veţi alunga şi îi veţi distruge repede, exact cum v-a promis Iahve. 4 După ce îi va alunga din teritoriile care sunt în faţa voastră, să nu începeţi să ziceţi în inimile voastre: «Pentru că noi suntem un popor format din oameni corecţi, Iahve ne-a adus să fim stăpâni în această ţară!». În realitate, Iahve va alunga aceste popoare de pe teritoriile din faţa voastră doar din cauza răutăţii lor! 5 Nu dreptatea sau onestitatea inimilor voastre vă va oferi dreptul să deveniţi stăpânii teritoriilor lor; ci Iahve – Dumnezeul vostru – va alunga din faţa voastră aceste popoare din cauza răutăţii lor; şi astfel, El va respecta în acelaşi timp şi jurământul făcut strămoşilor voştri: lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. 6 Deci reţineţi că nu din cauza dreptăţii voastre v-a dat Iahve – Dumnezeul vostru – în proprietate această ţară bună; pentru că, de fapt, voi sunteţi un popor recalcitrant. 7 Amintiţi-vă şi să nu uitaţi cum L-aţi provocat să Se mânie în deşert. V-aţi opus Lui chiar din ziua în care aţi plecat de pe teritoriul Egiptului şi până la ajungerea voastră aici… 8 La Horeb aţi provocat atât de mult mânia lui Iahve, încât atunci când El s-a mâniat pe voi, a vrut să vă distrugă. 9 Când m-am urcat pe munte ca să iau tablele de piatră – acele table ale Legământului pe care Iahve l-a ratificat cu voi – am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă. 10 Iahve mi-a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu. Pe ele erau (scrise) toate poruncile pe care mi le-a spus pe munte din mijlocul focului, în ziua când eraţi adunaţi. 11 La sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Iahve mi-a dat acele table de piatră – tablele Legământului. 12 Iahve mi-a zis atunci: «Ridică-te şi coboară repede din acest loc; pentru că poporul tău pe care l-ai scos din Egipt, şi-a stricat comportamentul. Au deviat în foarte scurt timp de la felul în care le-am poruncit să trăiască! Deja şi-au turnat un idol!»… 13 Iahve mi-a vorbit din nou, zicând: «Văd că acesta este un popor încăpăţânat. 14 Lasă-Mă să îl distrug şi să îi şterg numele de sub cer! Şi apoi voi face din tine un (alt) popor care va avea o mai mare forţă şi care va fi mai numeros decât acesta!». 15 Eu m-am întors şi am coborât de pe acel munte care ardea ca un foc. Ţineam în mâini cele două table ale Legământului. 16 Când m-am uitat, am văzut că făcuserăţi ca idol un viţel, păcătuind astfel împotriva Dumnezeului vostru care se numeşte Iahve. În scurt timp, voi deviaserăţi de la comportamentul pe care vi-l poruncise Iahve! 17 Atunci am luat cele două table şi le-am aruncat din mâini. Aţi văzut cu ochii voştri cum s-au spart. 18 Apoi m-am aruncat cu faţa spre pământ înaintea lui Iahve; şi am stat aşa timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Nu am mâncat pâine şi nici nu am băut apă. Am procedat astfel din cauza tuturor păcatelor pe care le comiseserăţi. Aşa aţi provocat mânia lui Iahve, făcând ce este rău înaintea Lui. 19 Când am văzut mânia şi supărarea lui Iahve, m-am panicat; pentru că El era atât de mânios împotriva voastră, încât intenţiona să vă distrugă. Dar Iahve m-a ascultat şi atunci. 20 În acelaşi timp, Iahve fusese foarte supărat şi pe Aaron. A dorit să îl omoare! Dar eu m-am rugat atunci şi pentru el. 21 Am luat viţelul pe care-l făcuserăţi – acea evidenţă a păcatului vostru – şi l-am ars într-un foc. L-am sfărâmat bine, l-am măcinat până s-a făcut cenuşă şi am aruncat cenuşa în pârâul care venea din munte. 22 Apoi, la Tabera, la Masa şi la Chibrot-Hataava, aţi provocat din nou mânia lui Iahve. 23 Iar când v-a trimis Iahve de la Cadeş-Barnea zicând: «Duceţi-vă şi luaţi ţara pe care v-am dat-o!», v-aţi opus din nou poruncii Lui. Nu v-aţi încrezut în El şi nu aţi ascultat de ce v-a spus. 24 V-aţi tot opus lui Iahve de când vă cunosc! 25 M-am aruncat cu faţa spre pământ înaintea lui Iahve patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; pentru că Iahve spusese că vrea să vă distrugă. 26 M-am rugat Lui şi I-am zis: «Doamne, Dumnezeul meu, nu distruge poporul Tău, moştenirea Ta – pe care ai salvat-o cu marea Ta forţă şi pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta. 27 Aminteşte-ţi de slujitorii Tăi: de Avraam, de Isaac şi de Iacov! Nu privi la încăpăţânarea acestui popor, nici la răutatea şi la păcatul lui. 28 Să nu se spună în ţara din care ne-ai scos: ‘Iahve i-a luat din Egipt ca să îi omoare în deşert, pentru că nu putea să îi ducă în ţara pe care le-a promis-o şi pentru că îi ura.’ 29 Totuşi ei sunt poporul Tău – moştenirea Ta, pe care ai salvat-o cu marea Ta forţă şi cu braţul Tău întins!».