1 El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi în faţa ta. Mănâncă acest sul; apoi du-te şi vorbeşte-i familiei (lărgite a) lui Israel!” 2 Mi-am deschis gura; şi El mi-a dat să mănânc acel sul. 3 Mi-a mai zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi stomacul şi umple-ţi intestinele cu sulul pe care ţi l-am dat!” L-am mâncat; şi în gura mea, acel sul a fost dulce ca mierea. 4 Apoi El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la cei care sunt urmaşii lui Israel şi spune-le cuvintele Mele! 5 Nu eşti trimis la un popor cu o vorbire neînţeleasă şi cu o limbă dificilă, ci la urmaşii lui Israel! 6 Nu te trimit la popoare multe care au vorbirea neînţeleasă şi limba atât de dificilă încât nu le poţi înţelege cuvintele. Cu certitudine, dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta. 7 Dar urmaşii lui Israel nu vor accepta să te asculte – pentru că ei nu doresc să Mă asculte (nici) pe Mine! Toţi cei care sunt urmaşii lui Israel, au fruntea tare şi inima împietrită. 8 Să ştii că voi face faţa ta la fel de tare ca feţele lor şi fruntea ta va fi la fel de tare ca frunţile lor. 9 Voi face fruntea ta ca diamantul şi mai tare decât cremenea. Nu te teme de ei şi nu te speria de feţele lor – pentru că sunt o familie de rebeli!” 10 El a continuat: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun. 11 Mergi imediat la cei exilaţi din poporul tău! Vorbeşte-le; şi indiferent că vor asculta sau nu vor asculta, să le spui: «Iahve, Cel care este Stăpân(ul vostru), vă vorbeşte astfel: […]!»” 12 Spiritul m-a ridicat; şi am auzit în spatele meu un sunet ca vuietul unui mare cutremur. El zicea: „Să fie binecuvântată gloria lui Iahve din sanctuarul Său!” 13 Acest vuiet care era ca al unui mare cutremur, fusese (de fapt,) făcut de aripile acelor fiinţe atunci când se atingeau una de cealaltă; şi lui i se adăuga vuietul roţilor din apropierea lor. 14 Când m-a ridicat Spiritul şi m-a luat, mergeam dezamăgit şi mânios în spiritul meu; iar mâna lui Iahve mă apăsa cu mare intensitate. 15 Am ajuns la exilaţii aduşi din Tel-Abib – la cei care locuiau lângă râul Chebar. Acolo unde locuiau ei, am stat foarte şocat şapte zile. 16 La sfârşitul celor şapte zile, Cuvântul lui Iahve a venit la mine şi mi-a zis: 17 „Fiul omului, te-am pus paznic pentru cei care formează familia (lărgită a) lui Israel. Când vei auzi vreun cuvânt din gura Mea, să îi avertizezi în numele Meu! 18 Dacă îi voi zice omului incorect: «Te asigur că vei muri!», iar tu nu îl vei avertiza şi nu îi vei vorbi ca să îl întorci din drumul lui rău ca să îi scapi astfel viaţa, el va muri din cauza vinovăţiei lui; dar voi cere sângele lui din mâna ta. 19 Dar dacă îl vei avertiza pe cel incorect şi el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la drumul lui rău, atunci va muri din cauza vinovăţiei lui; iar tu îţi vei scăpa sufletul. 20 Dacă omul corect se va întoarce de la dreptatea lui şi va comite nedreptate, voi pune înaintea lui o capcană; şi va fi distrus. El va muri în păcatul lui; şi nu îi vor fi amintite faptele corecte pe care le-a făcut. Dar dacă nu l-ai avertizat, voi cere sângele lui din mâna ta. 21 Dacă tu l-ai avertizat pe cel corect spunându-i să nu păcătuiască şi el nu a păcătuit, atunci va trăi datorită faptului că a fost avertizat; iar tu îţi vei scăpa sufletul.” 22 Mâna lui Iahve a fost peste mine acolo unde eram; şi El mi-a zis: „Ridică-te, du-te în vale şi acolo îţi voi vorbi!” 23 M-am ridicat şi m-am dus în vale. Am văzut că gloria lui Iahve era acolo – exact ca acea glorie pe care o văzusem la râul Chebar; şi am căzut cu faţa spre pământ. 24 Atunci Spiritul a intrat în mine şi m-a ridicat pe picioarele mele. El a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Intră în casa ta şi închide-te înăuntru! 25 Fiul omului, să procedezi astfel pentru că vor pune peste tine funii şi te vor lega, ca să nu mai poţi veni în mijlocul lor. 26 Voi face ca limba ta să se lipească de cerul gurii tale şi vei fi mut; astfel, tu nu vei mai putea să le faci reproşuri – pentru că sunt o familie de rebeli. 27 Dar când îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura, iar tu le vei spune: «Iahve, Cel care este Stăpân(ul vostru), vă vorbeşte astfel: […]!» Şi cine va accepta să asculte, să asculte; iar cine va refuza să asculte, să nu asculte – pentru că sunt o familie de rebeli.”