1 În al unsprezecelea an, în prima zi din a treia lună, Cuvântul lui Iahve a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, spune-i faraonului – monarhului Egiptului – şi mulţimii lui de slujitori, astfel: «Cu cine poţi fi tu asemănat, în grandoarea ta? 3 Să ştii că în vremurile străvechi, Asiria era (şi ea) un cedru în Liban. Acel cedru avea ramuri frumoase; şi coroana lui făcea umbră. Era înalt. Vârful lui ajungea printre nori. 4 Apele îl ajutaseră să crească; şi adâncul îl înălţase. Râurile lui scăldau din toate părţile locul în care era plantat; şi îşi trimiteau pâraiele spre toţi copacii din câmpie. 5 Astfel, el s-a înălţat mai mult, crescând mai mare decât toţi ceilalţi copaci ai câmpiei. Crengile lui au crescut; şi ramurile i s-au lungit datorită abundenţei de ape care îl făcuse să producă ramuri tinere. 6 Printre crengile lui îşi făceau cuibul toate păsările zburătoare. Sub coroana acestui cedru se înmulţeau toate animalele sălbatice de pe câmp; iar la umbra lui locuiau toate celelalte vietăţi. 7 Era frumos în grandoarea lui şi impunător prin lungimea ramurilor lui – pentru că rădăcinile îi erau înfipte în apropierea multor ape. 8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu îl depăşeau (în înălţime şi în frumuseţe); chiparoşii nu erau asemenea crengilor lui, iar platanii nu se puteau asemăna cu ramurile lui. Niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era asemănător cu el în frumuseţe. 9 L-am făcut atât de frumos prin mulţimea crengilor lui, încât îl invidiau toţi copacii Edenului – toţi acei copaci din grădina lui Dumnezeu!» 10 Dar acum, Iahve, Cel care este Stăpân, vorbeşte astfel: «Pentru că se înălţa, pentru că îşi ridica vârful până la nori şi devenise arogant în inima lui din cauza înălţimii pe care o avea, 11 l-am făcut să ajungă la discreţia prinţului popoarelor, care s-a comportat cu el conform răutăţii lui. Eu l-am abandonat; 12 şi astfel, cele mai înfricoşătoare dintre popoarele străine l-au tăiat şi apoi au plecat de lângă el. Crengile lui au căzut pe munţi şi prin toate văile; iar ramurile i-au fost distruse prin toate zonele joase ale ţării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui şi l-au abandonat. 13 Pe trunchiul lui care stătea căzut pe pământ, şi-au făcut cuibul toate păsările zburătoare; iar între crengile lui s-au aşezat toate animalele sălbatice de pe câmp. 14 I s-au întâmplat toate acestea pentru ca niciunul dintre copacii de lângă ape să nu se mai laude în mod arogant cu înălţimea lui şi să nu îşi mai ridice vârful până la nori. Astfel, niciun copac udat de ape nu va mai putea să îşi înalţe trunchiul spre ei. Toţi sunt destinaţi morţii, ca să ajungă în teritoriul de jos, printre muritori, la cei care au coborât în groapă.» 15 Iahve, Cel care este Stăpân, vorbeşte astfel: «În ziua în care a coborât în locuinţa morţilor, am făcut să apară peste tot jalea; şi am acoperit adâncul din cauza lui. I-am retras râurile; şi mulţimea de ape a fost oprită. Am făcut Libanul să fie trist pentru el; şi toţi copacii câmpiei au fost supăraţi din cauza lui. 16 Zgomotul căderii lui a făcut să se cutremure popoarele – când l-am coborât în locuinţa morţilor împreună cu cei care ajung în groapă. Atunci toţi copacii Edenului care erau ce avea Libanul mai bun şi mai remarcabil – toţi acei copaci bine udaţi – s-au consolat (stând) în teritoriul de jos. 17 Au coborât şi ei împreună cu el în locuinţa morţilor la cei omorâţi de sabie – tocmai ei care îi erau aliaţi şi care locuiau la umbra lui printre (celelalte) popoare. 18 Deci, faraon, cu cine poţi fi asemănat printre copacii Edenului, în toată gloria şi grandoarea ta? Şi totuşi, vei fi coborât împreună cu acei copaci ai Edenului care au ajuns în teritoriul de jos. Vei zăcea printre cei necircumcişi, lângă cei omorâţi de sabie. Iahve, Cel care este Stăpân, spune că aşa i se va întâmpla faraonului şi întregii lui mulţimi de slujitori!»”