1 Apoi Moise şi Aaron s-au dus la faraon; şi i-au zis: „(Dumne)zeul lui Israel care se numeşte Iahve, îţi spune: «Lasă poporul Meu să plece în deşert, ca să Îmi dedice acolo o sărbătoare.»” 2 Dar faraonul a răspuns: „Cine este acest «Iahve» pe care să îl iau în considerare şi să îl las pe Israel să plece? Nu Îl cunosc pe «Iahve»; şi nu îl voi lăsa pe Israel să plece!” 3 Ei au zis: „Ni S-a revelat chiar (Dumne)zeul evreilor! Te rugăm să ne permiţi să facem o călătorie de trei zile în deşert, ca să îi oferim acolo sacrificii din animale (Dumne)zeului nostru numit Iahve. Dacă nu vom proceda astfel, El va face să vină împotriva noastră epidemii şi război!” 4 Dar monarhul Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, de ce provocaţi poporul să îşi abandoneze lucrările? Întoarceţi-vă la treburile voastre!” 5 Faraonul a mai zis: „Observaţi cât de numeros este acum acest popor în ţară; iar voi intenţionaţi să îl opriţi de la lucrările pe care le face!” 6 În aceeaşi zi, faraonul a dat ordin celor care coordonau munca şi celor care supravegheau poporul, zicându-le: 7 „Să nu mai daţi poporului (evreu) paie pentru producerea cărămizilor, cum aţi procedat mai înainte; ci să se ducă ei personal să şi le adune. 8 Totuşi să le pretindeţi să facă acelaşi număr de cărămizi ca mai înainte. Să nu le reduceţi norma; pentru că sunt leneşi. Aşa se explică de ce îşi permit să strige: «Lasă-ne să plecăm şi să oferim sacrificii din animale (Dumne)zeului nostru!» 9 Să li se ceară efectuarea mai multor activităţi, ca să aibă ce să muncească; şi astfel, să nu mai fie preocupaţi cu iluzii!” 10 Coordonatorii muncii şi supraveghetorii poporului s-au dus şi le-au au spus (evreilor): „Faraonul a decretat (şi vă zice): «Nu vă mai dau paie! 11 Mergeţi şi adunaţi-vă paie de oriunde găsiţi; dar să ştiţi că numărul de cărămizi pe care se aşteaptă (el) să le faceţi, nu vi se va reduce!»” 12 Poporul s-a răspândit prin tot teritoriul Egiptului; şi în loc de paie, a început să adune tulpinile scurte ale plantelor rămase după seceratul cerealelor. 13 Coordonatorii muncii îi grăbeau, zicându-le: „Realizaţi-vă norma zilnică (de cărămizi) exact ca atunci când vi se dădeau paie!” 14 Au fost desemnaţi supraveghetori israelieni care aveau datoria să îi urmărească. Ei erau bătuţi de către coordonatorii muncii veniţi din partea faraonului, care-i întrebau: „De ce ieri şi astăzi nu aţi terminat (de făcut) numărul de cărămizi pe care le făceaţi înainte?” 15 Atunci supraveghetorii israelienilor au venit la faraon şi i-au zis: „De ce te comporţi aşa cu sclavii tăi? 16 Acestora nu li se mai dau paie; şi totuşi li se cere acelaşi număr de cărămizi! Priveşte cum sunt bătuţi sclavii tăi! Poporul tău este cel care greşeşte!” 17 Faraonul le-a răspuns: „Vreţi să staţi (şi să trăiţi) degeaba! Sunteţi nişte leneşi! Aşa se explică de ce ziceţi: «Lasă-ne să plecăm ca să oferim lui Iahve sacrificii din animale.» 18 Întoarceţi-vă la lucru! Sunteţi obligaţi să realizaţi aceeaşi normă de cărămizi, fără să mai primiţi paie!” 19 Supraveghetorii israelienilor au constatat dificultatea în care ajunseseră (abia) când li s-a spus că nu li se va reduce numărul zilnic de cărămizi. 20 Atunci când au plecat de la faraon, s-au întâlnit cu Moise şi cu Aaron care îi aşteptau. 21 Şi le-au zis: „Iahve să privească spre voi şi să vă judece! Voi ne-aţi făcut urâţi înaintea faraonului şi a reprezentanţilor lui. Astfel, le-aţi pus sabia în mână ca să ne omoare.” 22 Atunci Moise s-a întors spre Iahve şi I-a zis: „Doamne, de ce ai făcut să vină acest necaz peste popor? De ce m-ai trimis? 23 De când am venit şi am vorbit faraonului în numele Tău, el s-a comportat mult mai rău cu poporul; şi Tu nu ai făcut (încă) nimic ca să îl eliberezi!”