1 După toate aceste întâmplări, Iahve i-a vorbit lui Avram într-o viziune, zicându-i: „Avram, să nu te temi; pentru că Eu sunt Cel care te protejează; şi tot Eu sunt recompensa ta care va fi foarte mare!” 2 Avram I-a răspuns: „Doamne, Iahve, ce (urmaş) îmi vei da? Pun această întrebare constatând că urmează să mor fără copii; iar (în aceste condiţii) moştenitorul averilor mele este Eliezer din Damasc?” 3 Avram a continuat, zicând: „Nu mi-ai dat niciun urmaş; şi în consecinţă, un sclav provenit dintre cei pe care îi am în proprietate, va fi moştenitorul meu!” 4 Dar Iahve i-a răspuns: „Nu el va fi moştenitorul tău; ci unul care va proveni din tine. Acela îţi va fi moştenitor!” 5 Apoi l-a dus afară şi i-a spus: „Uită-te la cer; şi dacă poţi, numără stelele!” Apoi El a continuat: „Urmaşii tăi vor ajunge să fie la fel de numeroşi ca ele!” 6 Avram L-a crezut pe Iahve; şi pentru acest fapt, El l-a considerat corect în relaţia cu Sine. 7 El i-a mai zis: „Eu sunt Iahve – Acela care te-a adus din Ur, din teritoriul numit Caldeea, ca să îţi dea această ţară ca moştenire.” 8 Avram L-a întrebat: „Iahve, Tu Cel care eşti Stăpân, cum voi şti că voi moşteni această ţară?” 9 Iahve a răspuns: „Adu-Mi o vacă tânără de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.” 10 Avram a venit cu toate acestea, le-a despicat în două şi a aşezat jumătăţile una în faţa celeilalte; dar nu a despicat şi păsările. 11 Când au venit păsările răpitoare să ia acele jumătăţi de animale, Avram le-a alungat. 12 În timp ce apunea soarele, Avram a adormit profund, experimentând coşmarul unui mare întuneric. 13 Atunci Iahve i-a zis: „Să ştii că urmaşii tăi vor trăi ca străini într-o ţară care nu va fi a lor. Acolo vor fi sclavi şi vor suporta exploatarea (altora) pentru un timp de patru sute de ani. 14 Dar Eu voi judeca pe poporul căruia îi vor sluji! Apoi vor pleca de acolo cu mari bogăţii! 15 (Până atunci), tu vei merge în pace acolo unde au ajuns şi strămoşii tăi. Vei fi înmormântat după ce îţi vei trăi fericit anii bătrâneţii. 16 Urmaşii tăi se vor întoarce aici când vor ajunge la a patra generaţie; pentru că (acum) nedreptatea amoriţilor nu a ajuns încă la limita maximă (admisibilă).” 17 Când a apus soarele şi s-a făcut întuneric, a trecut o flacără printre acele bucăţi; şi a însoţit-o un fum ca al unui cuptor. 18 În acea zi, Iahve a ratificat un legământ cu Avram, zicând: „Voi da această ţară «seminţei» tale. Teritoriul ei va fi de la Râul Egiptului până la Râul Mare, adică până la Eufrat. 19 Împreună cu ea îţi voi da pe cheniţi, pe cheniziţi, pe cadmoniţi, 20 pe hitiţi, pe fereziţi, pe refaimiţi, 21 pe amoriţi, pe canaaniţi, pe ghirgasiţi şi pe iebusiţi.”