1 Când Isaac a îmbătrânit, ochii lui şi-au redus funcţia până nu a mai putut să vadă cu ei. Atunci l-a chemat pe Esau care era fiul lui cel mai „mare”, zicând: „Fiule!” El a răspuns: „Sunt aici!” 2 Isaac i-a spus: „Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua în care voi muri. 3 Ia armele tale – tolba şi arcul –, du-te pe câmp şi vânează ceva pentru mine. 4 Apoi pregăteşte-mi o mâncare aşa cum (ştii că) îmi place mie şi adu-mi-o să mănânc din ea, pentru ca să te binecuvântez înainte de a muri.” 5 Rebeca asculta ce i-a spus Isaac fiului lui numit Esau. După ce el a plecat pe câmp ca să prindă vânat şi să îl aducă (pentru tatăl lui), 6 Rebeca i-a zis lui Iacov: „L-am auzit pe tatăl tău vorbind cu Esau şi cerându-i ca 7 înainte de a muri, să îi aducă vânat şi să îi pregătească o mâncare (gustoasă) pe care să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze în prezenţa lui Iahve. 8 Acum, fiule, ascultă-mă şi fă aşa cum îţi poruncesc! 9 Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să îi fac tatălui tău o mâncare (gustoasă) exact cum îi place lui. 10 Apoi tu i-o vei duce să o mănânce; pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară!” 11 Atunci Iacov i-a răspuns mamei lui numite Rebeca: „Fratele meu – Esau – este păros, iar eu am pielea fără (acel) păr. 12 Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va descoperi că sunt un înşelător; şi voi atrage împotriva mea blestemul în locul binecuvântării!” 13 Mama lui i-a zis: „Fiule, blestemul adresat ţie, să vină împotriva mea! Dar tu ascultă-mă! Du-te şi adu-mi iezii!” 14 (Iacov) s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei lui. Ea i-a pregătit o mâncare cum îi plăcea tatălui lui Iacov. 15 Apoi a luat cele mai bune haine pe care le avea acasă fiul ei mai „bătrân” numit Esau; şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul care era mai „tânăr”, numit Iacov. 16 A pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea fără păr a gâtului acestuia. 17 Apoi i-a dat lui Iacov acea mâncare şi pâinea pe care le pregătise. 18 El s-a dus la tatăl lui şi i-a zis: „Tată!” Iar acesta a răspuns: „Aici sunt! Cine (dintre cei doi) eşti tu, fiule?” 19 Iacov i-a răspuns: „Sunt Esau, primul născut în familia ta. Am făcut exact cum mi-ai spus. Acum vino, aşază-te şi mănâncă din (mâncarea făcută cu) vânatul meu; pentru ca să mă binecuvântezi.” 20 Isaac l-a întrebat: „Fiule, cum ai reuşit să îl găseşti atât de repede?” Iacov răspuns: „Dumnezeul tău, numit Iahve, mi l-a adus chiar în drumul meu.” 21 Atunci Isaac i-a zis lui Iacov „Apropie-te, fiule, ca să te pot pipăi şi să verific astfel dacă este adevărat că tu eşti fiul meu numit Esau!” 22 Iacov s-a apropiat de tatăl lui numit Isaac. Acesta l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov; dar mâinile sunt ale lui Esau!” 23 Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau acoperite de păr, la fel ca ale fratelui lui numit Esau. Şi astfel a decis să îl binecuvânteze. 24 Isaac l-a întrebat încă o dată: „Este adevărat că tu eşti fiul meu numit Esau?” Iacov a răspuns: „Da, (eu) sunt!” 25 Atunci Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc (mâncarea făcută) din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez!” Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat. Apoi i-a dat şi vin ca să bea. 26 Atunci tatăl lui numit Isaac, i-a zis: „Apropie-te şi sărută-mă, fiule!” 27 El s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând: „Mirosul fiului meu este ca acela specific câmpului binecuvântat de Iahve. 28 Dumnezeu să îţi ofere din roua cerului şi din «grăsimea» pământului. El să îţi dea abundenţă de grâu şi de vin. 29 Să fii servit de popoare şi (multe) naţiuni să se aplece înaintea ta! Stăpâneşte peste fraţii tăi; şi fiii mamei tale să se aplece în faţa ta! Să fie blestemaţi aceia care te vor blestema; şi să fie binecuvântaţi aceia care te vor binecuvânta!” 30 După ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, acesta a plecat din faţa tatălui lui. Atunci a venit imediat fratele lui numit Esau, care se întorsese de la vânătoare. 31 A pregătit şi el o mâncare (gustoasă) şi i-a adus-o tatălui lui, zicând: „Tată, vino să mănânci din (mâncarea făcută cu) vânatul fiului tău, pentru ca (apoi) să mă binecuvântezi!” 32 Tatăl lui numit Isaac, l-a întrebat: „Tu cine eşti?” Esau a răspuns: „Sunt fiul tău numit Esau, cel care a fost născut primul în familia ta!” 33 Atunci Isaac, afectat de un mare tremur, a zis: „Dar cine a fost acela care a prins vânat şi mi-a adus mâncare făcută din el? Eu (deja) am mâncat înainte să vii tu; apoi l-am binecuvântat! Şi astfel, va rămâne binecuvântat!” 34 Când a auzit cuvintele tatălui lui, Esau şi-a manifestat decepţia strigând cu o mare intensitate; şi apoi a zis tatălui lui: „Tată, binecuvântează-mă şi pe mine!” 35 Tatăl lui i-a răspuns: „Fratele tău a venit (la mine) într-un mod înşelător; şi astfel ţi-a luat binecuvântarea!” 36 Esau a zis: „Chiar i se potriveşte numele de Iacov! M-a înşelat de două ori (până acum): întâi mi-a luat dreptul de prim-născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea (corespunzătoare acestuia)…” Apoi a adăugat: „Tată, nu ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?” 37 Isaac i-a răspuns lui Esau: „L-am făcut stăpânul tău şi i-am dat toate rudele lui (şi pe descendenţii lor) ca servitori. I-am oferit apoi grâu şi vin. Acum, ce mai pot face pentru tine, fiule?” 38 Esau i-a zis tatălui lui: „Tată, ai numai o binecuvântare (de acest fel)? Binecuvântează-mă şi pe mine (cu ceva)!!!” Apoi, regretând (ce i se întâmpla,) a început să plângă. 39 Tatăl lui, numit Isaac, i-a răspuns: „Locuinţa ta va fi departe de zona unde pământul (lucrat) produce bogăţie; şi nu va beneficia nici de roua care vine de sus din cer. 40 Vei trăi din ce vei putea realiza cu sabia ta; şi vei fi servitorul fratelui tău; dar când te vei revolta, vei rupe jugul lui pus pe gâtul tău!” 41 (De atunci încolo) Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care i-o dăduse tatăl lui. El şi-a zis: „Se apropie zilele în care(, după ce va muri,) îl voi jeli pe tatăl meu; apoi îl voi omorî pe fratele meu, pe Iacov!” 42 Când a aflat Rebeca despre intenţiile fiului ei mai „mare” numit Esau, a trimis pe cineva la Iacov – fiul ei cel mai „mic” – ca să îi spună: „Fratele tău – Esau – şi-a planificat să se răzbune pe tine omorându-te! 43 Acum, fiule, ascultă-mă! Fugi imediat în Haran la fratele meu care se numeşte Laban. 44 Stai la el pentru un timp, până va dispărea ura fratelui tău, 45 până va uita ce i-ai făcut şi nu va mai reacţiona cu mânie faţă de tine. Apoi voi trimite (pe cineva) să te aducă înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi într-o singură zi?” 46 Apoi Rebeca i-a zis lui Isaac: „Să ştii că din cauza acestor hitite, trăiesc o viaţă dezgustătoare! Dacă şi Iacov îşi va lua ca soţie pe vreuna dintre fetele ţării – o hitită ca acestea – ce sens mai are viaţa mea?”