1 Având în vedere aceste lucruri pe care le-am cunoscut, trebuie să le păstrăm cu mare atenţie; pentru că altfel, există posibilitatea pierderii lor. 2 Acel mesaj proclamat prin intermediul îngerilor a avut totală autoritate; şi în consecinţă, oricine s-a conformat parţial lui sau nu l-a ascultat, a suportat pedeapsa meritată. 3 Astfel, pentru noi pedeapsa va fi mult mai severă, dacă ignorăm o salvare atât de mare! Se va întâmpla aşa, pentru că ea a fost proclamată întâi de Stăpân(ul Isus) şi ulterior ne-a fost confirmată de cei care au auzit-o (de la El). 4 Apoi, în timp ce ei predicau, Dumnezeu le susţinea mesajul, confirmându-l prin Spiritul Sfânt care producea semne miraculoase, făcea diferite minuni şi oferea darurile Sale (distribuite) în mod suveran. 5 Dumnezeu nu a oferit îngerilor conducerea în lumea viitoare despre care vorbim acum. 6 Cineva a făcut următoarea precizare: „Ce reprezintă omul, ca să te gândeşti la el; şi ce este fiul omului, ca să Te intereseze existenţa lui? 7 L-ai făcut să fie pentru scurt timp inferior îngerilor, l-ai încoronat cu glorie şi cu onoare. 8 Apoi i-ai dat autoritate în faţa tuturor lucrurilor.” Deci dacă i-a subordonat totul, înseamnă că nu a lăsat nimic care să nu fie sub controlul lui. Totuşi, constatăm că (acum) încă nu îi sunt subordonate toate lucrurile. 9 Dar vedem acum că tocmai Isus, care a fost făcut (şi El) temporar inferior îngerilor, este încoronat cu glorie şi cu onoare. El le-a primit din cauza morţii pe care a suportat-o. Şi prin harul lui Dumnezeu, Isus a murit în locul tuturor. 10 Toate lucrurile create de Dumnezeu sunt în existenţă prin El şi pentru El. Iar pentru a-i aduce mulţi fii în glorie, Dumnezeu a considerat că este corect ca întâi să facă perfect prin suferinţe pe Cel care este Autorul salvării lor. 11 Cel care îi sfinţeşte pe oameni şi cei sfinţiţi, au o origine comună. Aşa se explică faptul că Lui nu Îi este ruşine să îi numească „fraţi”, 12 exact cum se precizează în următorul text: „Voi proclama fraţilor Mei numele Tău; Te voi lăuda cântând în mijlocul celor adunaţi.” 13 Apoi El mai spune: „Voi avea încredere în Dumnezeu.”; iar în alt text citim: „Sunt aici împreună cu copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.” 14 Aceşti copii sunt fiinţe umane. În consecinţă, El a devenit om ca ei, pentru ca murind, să distrugă pe cel care deţine forţa morţii, adică pe diavol; 15 şi să îi elibereze pe oamenii care toată viaţa lor erau sclavi ai fricii de moarte. 16 Este evident că El nu a venit să îi ajute pe îngeri, ci pe oamenii care sunt descendenţii lui Avraam. 17 Deci a fost necesar ca Isus să fie total asemănător fraţilor Lui, pentru a (le) putea fi un mare preot al lui Dumnezeu; şi astfel, fiind credincios şi plin de compasiune, să rezolve problema păcatelor poporului. 18 Pentru că şi El a fost testat prin suferinţe, poate să îi ajute acum pe cei care sunt ispitiţi.