1 Promisiunea lui Dumnezeu care ne asigură că se poate intra în odihna Lui, este încă valabilă. Deci să fiţi atenţi, pentru ca niciunul dintre voi să nu constate prea târziu că nu a beneficiat de ea. 2 Aceeaşi Veste Bună proclamată nouă, le-a fost prezentată şi lor. Totuşi, mesajul ei nu le-a fost util, pentru că aceia nu au avut credinţă. 3 Dar noi suntem cei care am crezut; şi astfel intrăm în acea odihnă despre care vorbise Dumnezeu atunci când a spus: „Atât de mult M-au mâniat, încât am jurat că nu vor intra niciodată în odihna Mea!” Deşi Dumnezeu a vorbit astfel, El nu S-a referit la (repausul de după) lucrările Lui care fuseseră deja terminate încă de la crearea lumii. 4 Într-un text al Scripturilor, despre ziua a şaptea există următoarea precizare: „În a şaptea zi, după ce Şi-a terminat toate lucrările, Dumnezeu S-a odihnit.” 5 Iar în textul despre care am vorbit, se spune: „Nu vor intra niciodată în odihna Mea.” 6 Din cauza neascultării lor, cei care au primit la început vestea bună, nu au intrat în odihna lui Dumnezeu. Totuşi, sunt alţi oameni care vor intra în această odihnă. 7 În acest scop, Dumnezeu stabileşte încă o zi (ca termen), zicând „Astăzi!”. Aşa cum deja am precizat, despre această zi El a vorbit mai târziu prin intermediul lui David, zicând: „Dacă Îi auziţi astăzi vocea (lui Dumnezeu), nu vă împietriţi inimile!” 8 Dacă Iosua le-ar fi oferit (evreilor) acea odihnă, Dumnezeu nu ar mai fi vorbit apoi despre o altă zi. 9 Deci, pentru poporul lui Dumnezeu, rămâne (valabilă) oferta unei zile de odihnă asemănătoare cu cea de Sabat. 10 Cel care „intră” în odihna lui Dumnezeu, se va odihni exact ca El – după ce îşi va fi terminat lucrarea. 11 Deci să facem orice efort pentru a beneficia (în final) de această odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă (pe drum) urmând acelaşi exemplu de neascultare. 12 Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi acţionează. El taie mai bine decât o sabie cu două tăişuri, despărţind sufletul de spirit şi oasele de măduva lor… Acest Cuvânt evaluează gândurile şi intenţiile noastre. 13 Nimic nu este ascuns privirii lui Dumnezeu. Tot ce se întâmplă, este cunoscut Celui în faţa Căruia vom fi direct responsabili pentru faptele noastre. 14 Pentru că în persoana lui Isus – Fiul lui Dumnezeu – avem un Mare Preot care a ajuns în cer, să păstrăm cu fermitate credinţa despre care vorbim. 15 Noi nu avem un Mare Preot incapabil să ne înţeleagă punctele noastre slabe; ci Unul care a experimentat ca noi toate categoriile de ispite, dar care nu a păcătuit niciodată. 16 Deci să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului, ca să fim beneficiarii milei şi ai harului care ne va oferi ajutor atunci când vom avea nevoie de el.