1 Aceasta este profeţia oferită prin revelaţie (divină) profetului Habacuc. 2 (El spusese:) „Doamne, până când trebuie să strig spre Tine fără să mă asculţi? Eu Te invoc şi Îţi spun despre violenţa pe care o constat, dar Tu nu intervii să salvezi! 3 De ce mă laşi să asist la gravele păcate care se fac şi să privesc nedreptatea? Sunt martorul distrugerii şi al violenţei care se întâmplă! Există certuri şi apare nemulţumirea… 4 Astfel, legea nu îşi mai produce efectul şi dreptatea nu (poate) învinge! Omul corect este permanent asaltat de cel rău şi în final se pronunţă o judecată nedreaptă!” 5 „Priviţi printre (celelalte) naţiuni ca să remarcaţi ceva care trebuie să vă uimească şi să vă sperie; pentru că în timpul vostru voi face un lucru pe care l-aţi considera incredibil dacă vi l-ar relata (acum) cineva! 6 Vreau să spun că voi oferi autoritate babilonienilor – acelui popor care acţionează fără milă şi cu (mare) violenţă. El merge şi invadează marile teritorii ale ţărilor lumii ca să devină proprietarul locurilor care nu sunt (încă) ale lui. 7 Oamenii acestui popor sunt fioroşi. Îşi fac singuri legi şi îşi promovează propria lor dreptate. 8 Caii lor se deplasează mai rapid decât leoparzii şi sunt mai ageri decât lupii care atacă seara. Cei care îi călăresc, vin pe ei în galop de la mari distanţe şi se deplasează cu viteza vulturului când îşi atacă prada pe care urmează să o mănânce. 9 Tot acest popor vine doar ca să jefuiască. Ei urmăresc cu lăcomie să îşi extindă teritoriile şi fac un mare număr de prizonieri. Cei luaţi de ei în captivitate sunt forte mulţi – ca particulele care formează nisipul… 10 Aceşti invadatori ridiculizează regii (oricărei naţiuni); şi niciun conducător nu este o dificultate pentru ei. Râd de toate fortificaţiile naţiunilor; pentru că pun pământ în jurul lor şi le cuceresc astfel foarte uşor! 11 Apoi atitudinea lor se schimbă la fel ca vântul. Comit nedreptăţi şi devin astfel vinovaţi; pentru că ajung să îşi facă zeu din propria lor forţă.” 12 „Doamne, oare nu eşti Tu din eternitate Dumnezeul meu? Nu vom muri! Desigur, Tu i-ai făcut să domine lumea pentru ca (prin ei) să pui în aplicare deciziile Tale. Tu, Cel care eşti Stânca mea, i-ai desemnat ca să fie instrumentul pedepsei Tale. 13 Ochii Tăi sunt atât de puri, încât nu pot să privească răul; şi nu poţi tolera ce este greşit! Oare ce Te face să priveşti tăcând la cei care promovează viclenia ca stil de viaţă? Cel rău «îl înghite» pe acela care este mai bun decât el! 14 Te vei comporta Tu cu omul exact cum procedezi cu peştii din mare sau cu reptilele de pe pământ care nu au stăpân? 15 Oamenii scot peştele cu undiţa şi îl prind în plasele lor de pescuit. Această realizare îi face să fie bucuroşi; 16 şi ea explică faptul că ei aduc ofrande plaselor de pescuit. Ard tămâie în cinstea năvodului lor. Ei îşi manifestă astfel recunoştinţa faţă de aceste lucruri care le produc venituri şi hrană din abundenţă. 17 Dar oare acest fapt le dă dreptul să îşi tot umple plasele cu «peşti» şi să distrugă fără milă popoarele?”