1 „Atunci când Israel era doar un copil, îl iubeam; şi Mi-am chemat fiul din Egipt! 2 Dar cu cât îi chemam mai mult, cu atât ei se îndepărtau de Mine. Ofereau baalilor animale ca sacrificiu; şi ardeau tămâie idolilor. 3 Eu am fost Cel care l-am luat de mâini pe Efraim şi l-am învăţat să meargă. Dar el nu a fost capabil să înţeleagă că Eu l-am vindecat. 4 I-am tras cu funii omeneşti: cu legături de dragoste. M-am comportat cu ei ca aceia care ridică jugul de pe umeri; şi M-am aplecat spre ei ca să îi hrănesc. 5 Dar oare nu se vor întoarce pe teritoriul Egiptului şi nu va fi asirianul regele lor – pentru că au refuzat să îşi rezolve problema păcatelor lor? 6 Se va declanşa dezastrul cu sabia în oraşele lor. Li se vor distruge zăvoarele porţilor; şi vor fi devoraţi – din cauza planurilor lor rele. 7 Poporul Meu este decis să Îmi întoarcă spatele. Din această cauză, chiar dacă vor striga la Cel Foarte Înalt, în niciun caz El nu îi va înălţa. 8 Totuşi, cum să te dau, Efraim? Cum să te predau, Israel? Cum aş putea să îţi fac ca în cazul Admei? Cum să Îmi permit să mă comport cu tine ca şi cu Ţeboimul? Mi se zbate inima în Mine şi tot interiorul Mi se mişcă de milă. 9 Nu voi lucra aşa cum Îmi sugerează marea Mea mânie. Nu Mă voi întoarce să îl distrug (total) pe Efraim – pentru că Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Cel sfânt din mijlocul tău; şi nu voi veni cu mânie (la tine). 10 Ei vor merge după Iahve care va rage ca un leu. Atunci când va rage El, fiii Lui vor veni tremurând dinspre Vest. 11 Vor veni tremurând ca păsările din Egipt şi ca porumbeii din Asiria; iar Eu îi voi pune în casele lor!” Acesta este mesajul lui Iahve. 12 „Dar Efraim M-a înconjurat cu minciuni, iar casa lui Israel a făcut acelaşi lucru cu înşelăciuni. Iuda încă rătăceşte faţă de Dumnezeu. Se comportă ca un străin de Cel care este sfânt şi consecvent în caracterul Său.”