1 Trimiteţi miei ca taxă obligatorie conducătorului ţării. Să îi trimiteţi din Sela, pe drumul deşertului, la muntele fiicei Sionului. 2 Fiicele Moabului stând la vadurile Arnonului, sunt ca nişte păsări alungate, gonite din cuibul lor. 3 «Dă-ne un sfat! Decide ceva! Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei şi transform-o în noapte! Ascunde-i pe cei alungaţi şi nu îi trăda pe fugari! 4 Primeşte-i pe oamenii alungaţi ai Moabului, ca să locuiască împreună cu tine! Fii un refugiu pentru ei în faţa distrugătorului!» Când acţiunile exploatatorului vor înceta, când distrugerea se va sfârşi iar prădătorul va lăsa ţara să trăiască în linişte, 5 se va instala un tron al milei de pe care va guverna consecvent cineva din familia (lărgită a) lui David. El va fi un judecător care urmăreşte să judece corect şi care este plin de pasiune pentru dreptate. 6 Am auzit despre mândria Moabului. Ştiu cât este el de mândru! Am auzit despre faima lui, despre mândria şi despre aroganţa lui. Dar laudele lui sunt minciuni. 7 Din această cauză bocesc (acum) moabiţii. Ei se vaită toţi pentru Moab. Bociţi şi fiţi profund afectaţi pentru oamenii din Chir-Hareset! 8 Câmpiile Heşbonului se usucă la fel ca viile din Sibma. Conducătorii popoarelor au distrus cele mai valoroase viţe care cândva ajungeau până la Iazer – pentru că erau răspândite până spre deşert. Ramurile ei tinere se întindeau şi ajungeau până la mare. 9 Datorită acestui fapt plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. Oh, Heşbon! On, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Strigătul de bucurie pe care l-am auzit între voi la culesul fructelor şi la seceriş, a încetat. 10 Bucuria şi veselia au dispărut din livezi. În vii nu se mai cântă şi nu se mai chiuie de bucurie. Nimeni nu mai striveşte strugurii pentru a produce vin în teascuri – pentru că am făcut să înceteze strigătele de bucurie. 11 Astfel, inima Îmi plânge ca o liră pentru Moab; şi sufletul Meu jeleşte pentru Chir-Hareset. 12 Moab va fi văzut chinuindu-se să meargă spre locul de închinare. Va veni la altar să se roage; dar nu va primi nimic. 13 Acesta este cuvântul pe care îl pronunţase Iahve despre Moab. 14 Dar acum, Iahve zice: «În trei ani, număraţi ca anii unui angajat, în ciuda mulţimii lui, gloria Moabului va fi prăbuşită; iar cei care vor supravieţui, vor fi puţini şi slabi!»”