1 În anul în care conducătorul armatei – trimis de regele Sargon al Asiriei – a ajuns la Aşdod, l-a asediat şi l-a cucerit, 2 Iahve i-a vorbit lui Isaia – fiul lui Amoţ – astfel: „Du-te, dezbracă sacul de pe tine şi scoate-ţi sandalele din picioare!” El a făcut exact cum i s-a spus, umblând gol şi desculţ. 3 Iahve a zis: „Aşa cum sclavul Meu numit Isaia a umblat gol şi desculţ trei ani – ca un semn şi ca o prezicere care viza Egiptul şi oamenii lui Cuş –, 4 în mod asemănător îi va duce şi regele Asiriei pe egipteni în captivitate; iar pe cuşiţi îi va determina să meargă în exil – atât pe tineri, cât şi pe bătrâni – goi şi desculţi, cu partea din spate descoperită. Şi toate acestea vor provoca ruşine Egiptului. 5 Cei care au sperat în Cuş şi s-au mândrit cu Egiptul, vor fi panicaţi şi ruşinaţi. 6 În acea zi, locuitorii de pe acest mal, vor zice: «Priviţi ce li s-a întâmplat celor în care ne-am încrezut şi la care am fugit să ne ofere ajutor şi salvare de regele Asiriei! Oare cine ne va mai scăpa acum?»”