1 Spiritul îmi este strivit. Mi se sting zilele. Mă aşteaptă mormântul. 2 Sunt înconjurat de oameni care râd de mine. Ochii mei trebuie să privească la duşmănia lor. 3 «Pune-Te(, Doamne,) garanţie pentru mine! Cine ar putea răspunde pentru mine? 4 Pentru că Tu le-ai închis minţile, ca să nu înţeleagă. Şi astfel, nu le vei permite să aibă succes.» 5 Copiilor celui care îşi trădează prietenii pentru câştig, li se vor închide ochii. 6 El m-a făcut de râs pentru oameni; şi am devenit unul în faţa căruia ceilalţi scuipă. 7 Ochii mi se întunecă de durere; şi toate organele mele sunt ca o umbră. 8 Oamenii corecţi sunt şocaţi când văd acest lucru. Cel nevinovat se ridică împotriva celui nedrept. 9 Totuşi, cei corecţi se menţin pe drumul lor; şi oamenii cu mâinile curate îşi vor mări autoritatea. 10 Dar voi toţi, întoarceţi-vă; şi reveniţi să îmi vorbiţi! Totuşi, nu voi găsi nici măcar un înţelept între voi! 11 Mi-au expirat zilele (bunăstării). Planurile mele s-au distrus. Acelaşi lucru s-a întâmplat chiar cu şi dorinţele inimii mele. 12 Aceşti oameni fac zi din noapte; şi înaintea întunericului, ei zic: «Lumina este aproape!» 13 Am ajuns să mă uit la locuinţa morţilor ca la casa mea. Îmi fac locul de odihnă în întuneric. 14 Zic gropii: «Eşti tatăl meu!» şi viermelui: «Tu eşti mama mea!» sau «Tu eşti sora mea!». 15 Atunci, unde mai există speranţa mea (de viaţă)? Mai poate vedea cineva vreo speranţă pentru mine? 16 Va veni ea la porţile locuinţei morţilor? Vom coborî împreună în pământ?!”