1 De ce nu decide Cel Omnipotent termene pentru judecată? De ce aşteaptă degeaba acele zile toţi aceia care Îl cunosc? 2 Oamenii mută (în favoarea lor) pietrele care indică limitele teritoriale şi pasc turme pe care le-au furat. 3 Iau măgarul orfanului şi reţin ca garanţie boul văduvei. 4 Împing de pe drum pe cei săraci şi obligă pe toţi cei care au nevoi materiale din ţară să se ascundă. 5 Oamenii săraci din ţară pleacă să caute ceva de lucru – exact ca măgarii sălbatici din deşert – ca să aibă astfel hrană; şi deşertul le oferă mâncare pentru copiii lor. 6 Îşi culeg hrană vegetală de pe câmp; şi adună struguri în via omului rău. 7 Se culcă fără să aibă cu ce să se învelească. Nu au cu ce să se acopere atunci când le este frig. 8 Sunt afectaţi de ploaia care cade pe munţi; şi se ghemuiesc lângă stânci, ca să aibă (un mic) adăpost. 9 Cei fără tată sunt smulşi de la sân; iar săracului i se ia copilul ca garanţie. 10 Pentru că nu au haine, ei umblă total dezbrăcaţi. Strâng snopi, dar sunt flămânzi. 11 Strivesc măsline între pietre şi calcă struguri; dar suferă de sete. 12 Din oraş se aud gemete de moarte; şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor… Totuşi, Dumnezeu nu condamnă pe nimeni! 13 Sunt alţii care se răscoală împotriva luminii. Ei nu îi cunosc potecile şi nu rămân pe drumurile ei. 14 Criminalul pleacă atunci când a trecut ziua; şi omoară pe cel sărac, care are multe nevoi; iar noaptea fură. 15 Când apare noaptea, ochii celui adulter urmăresc din locul în care stă ascuns. El îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!»; şi îşi acoperă faţa. 16 Asemenea oameni, noaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina. 17 Pentru toţi aceştia, dimineaţa este o beznă densă. Sunt prieteni cu frica adâncului întunecat. 18 Ei sunt rapizi ca spuma apelor; şi partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul care conduce spre viile lor. 19 Aşa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, locuinţa morţilor îi înghite pe cei care au păcătuit. 20 Uterul mamei îi uită; şi viermele îi găseşte foarte buni la gust. Nimeni nu îşi mai aminteşte de ei. Astfel, răutatea este strivită ca un copac. 21 Acei oameni jefuiesc femeia fără copii şi nu fac niciun bine văduvei. 22 Totuşi, Dumnezeu, prin forţa pe care o are, îi elimină pe cei impunători. Când Se ridică El împotriva lor, nu mai au speranţă de viaţă. 23 El îi face să aibă (la început) încredere în reuşita lor; şi sunt susţinuţi. Ochii Lui privesc la comportamentul lor. 24 Sunt înălţaţi pentru puţină vreme; dar apoi dispar. Cad; şi vor fi adunaţi ca toţi ceilalţi oameni. Sunt tăiaţi ca spicele de grâu. 25 Dacă nu se întâmplă aşa, cine poate dovedi că mint? Şi cine îmi poate contrazice vorbele?”