26
Iov a răspuns: „Ce bine l-ai ajutat pe cel care nu (mai) are forţă! Felicitări pentru că ai susţinut mâna celui slab! Cât de bune sunt sfaturile tale pe care le-ai dat celui care nu are înţelepciune! Câtă capacitate de înţelegere i-ai demonstrat! Cine este, de fapt, autorul acestor cuvinte? Al cui spirit a vorbit prin gura ta? Cei de pe teritoriul umbrelor, tremură. Aceia stau sub ape şi sub locuitorii lor. Locuinţa morţilor este goală înaintea lui Dumnezeu; iar locul unde sunt cei distruşi, nu este acoperit. El desface Nordul peste acel gol şi atârnă pământul pe nimic. Dumnezeu leagă apele în nori groşi; şi ei nu se rup de greutatea lor! El acoperă faţa tronului Său, punându-Şi norii peste el. 10 Dumnezeu a decis şi existenţa unei zone-limită deasupra apelor, la marginea dintre lumină şi întuneric. 11 Stâlpii cerului se clatină şi se sperie atunci când El (le) face vreun reproş. 12 Prin forţa de care dispune, Dumnezeu a liniştit marea; şi a ştiut să îl anihileze pe Rahab. 13 Suflarea Lui înseninează cerul. Mâna Lui penetrează şarpele care fuge. 14 Acestea sunt doar cele mai nesemnificative aspecte ale modului în care acţionează El; şi prin intermediul lor ne face să auzim numai o mică adiere. Dar cine poate înţelege tunetul forţei Sale?”