1 Ştii când nasc caprele de munte? Vezi tu când concep ciutele? 2 Ai tu capacitatea să ţii evidenţa lunilor în care ele sunt însărcinate? Ştii vremea când trebuie să nască? 3 Se apleacă şi îşi fată puii; apoi durerile lor încetează. 4 Puii lor se dezvoltă şi cresc în sălbăticie. Se duc; şi nu se mai întorc la ele. 5 Cine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i-a desfăcut legăturile? 6 I-am dat deşertul ca pe o casă a lui; şi teritoriul sărat îi este locuinţă. 7 Râde de agitaţia din oraş. El nu aude vocea celui care conduce pe celelalte animale de tracţiune. 8 Parcurge munţii ca să găsească plante de mâncat; şi caută tot ce este verde. 9 Acceptă bivolul sălbatic să te slujească? Oare stă el noaptea la ieslea ta? 10 Îl poţi lega cu funii, ca să tragă plugul care îţi face brazdă (în terenul tău agricol)? Va grăpa el bulgării din văi pentru tine? 11 Oare te poţi încrede în el doar pentru că forţa lui este mare? Te vei putea baza pe el pentru lucrările tale cele mai dificile? 12 Crezi că se va reîntoarce şi că îţi va strânge grâul în terenul tău agricol? 13 Struţul îşi mişcă aripile bucuros, deşi ele nu se aseamănă cu aripile şi cu penele berzei. 14 El îşi plasează ouăle în pământ. Le lasă acolo ca să se încălzească în nisip. 15 Uită că piciorul cuiva le poate sparge şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare. 16 Se comportă dur cu puii lui, ca şi cum nu i-ar aparţine. Nu ia în considerare faptul că tot ce a făcut, poate fi distrus. 17 Se comportă aşa pentru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune şi nici nu i-a oferit capacitatea înţelegerii lucrurilor. 18 Când se ridică şi fuge, râde de cal şi de călăreţul lui. 19 Îi dai tu forţă calului? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă? 20 Îl faci tu să sară ca o lăcustă şi să răspândească teroarea nechezând impunător? 21 El este mândru de forţa lui. Răscoleşte valea şi vine în viteză împotriva celor înarmaţi. 22 Râde în faţa fricii. El nu se teme de nimic; şi nu se fereşte de sabie. 23 Săgeţile din tolbă zornăie pe el. Lancea şi sabia strălucesc. 24 Este foarte agitat. Mănâncă pământul! Nu stă liniştit până când sună goarna. 25 Atunci când aude sunetul ei, el nechează. Miroase bătălia de la mare distanţă. Simte tunetul comandanţilor şi comenzile lor de luptă. 26 Oare înţelepciunea ta face să zboare şoimul şi îl determină să îşi întindă aripile spre Sud? 27 Eşti tu capabil să porunceşti vulturului să se ridice în zbor şi să îşi construiască pe locuri înalte cuibul? 28 El are casa pe stâncă. Tocmai acolo este locuinţa lui, chiar pe vârful stâncilor, în teritorii tari. 29 De acolo îşi caută prada. Ochii lui o văd de la mare distanţă; 30 şi puii lui îi beau sângele. Unde sunt corpuri moarte, acolo este şi vulturul.”