1 Ghiladitul Iefta – fiul unei prostituate – era un luptător remarcabil. El avea ca tată pe Ghilad. 2 Soţia lui Ghilad îi născuse fii; iar când aceştia au devenit maturi, l-au alungat pe Iefta, zicându-i: „Tu nu vei avea moştenire în familia noastră, pentru că eşti fiul unei alte femei!” 3 Iefta a plecat dintre fraţii lui; şi a locuit în regatul (condus de) Tob. Acolo, nişte bărbaţi fără principii morale s-au adunat pe lângă Iefta; şi au început să îl însoţească. 4 După o perioadă de timp, amoniţii au declarat război lui Israel. 5 În timp ce amoniţii începuseră conflictul cu Israel, cei care formau consiliul bătrânilor Ghiladului s-au dus în regatul (lui) Tob, ca să îl aducă între ei pe Iefta. 6 Ei i-au zis lui Iefta: „Vino să fii conducătorul nostru; ca să ne luptăm cu amoniţii!” 7 Dar Iefta i-a întrebat pe cei din consiliul bătrânilor Ghiladului: „Oare nu voi sunteţi aceia care m-aţi urât şi m-aţi alungat din familia tatălui meu? De ce aţi venit la mine (tocmai) acum, când sunteţi în pericol?” 8 Cei care formau consiliul bătrânilor Ghiladului, i-au răspuns lui Iefta: „Ne întoarcem la tine pentru că dorim să vii cu noi şi să lupţi împotriva amoniţilor! Apoi tu vei fi conducătorul nostru: al tuturor locuitorilor Ghiladului!” 9 Iefta i-a întrebat din nou: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să lupt împotriva amoniţilor şi Iahve va face să fie învinşi de mine, este o certitudine că voi deveni conducătorul vostru?” 10 Cei din consiliul bătrânilor Ghiladului, i-au răspuns: „Iahve să ne judece dacă nu vom face exact cum ai zis!” 11 Iefta a plecat cu oamenii care formau consiliul bătrânilor Ghiladului; şi poporul l-a desemnat să îi fie conducător. Iefta a repetat acele cuvinte, înaintea lui Iahve, la Miţpa. 12 Apoi Iefta a trimis nişte reprezentanţi la regele amoniţilor, ca să îi spună: „Ce motiv de conflict ai cu mine? De ce ai venit să lupţi împotriva ţării mele?” 13 Regele amoniţilor i-a răspuns prin intermediul oamenilor trimişi de Iefta: „Vin împotriva ta pentru că atunci când venea din Egipt, Israel mi-a luat teritoriul: de la Arnon până la Iaboc şi până la Iordan. Acum, eu îţi cer să retrocedezi aceste teritorii fără război!” 14 Iefta a trimis din nou reprezentanţii lui la regele amoniţilor 15 ca să îi spună: „Iefta vorbeşte astfel: «Nu Israel a luat ţara Moabului şi ţara amoniţilor. 16 Te informez că atunci când veneau din Egipt, israelienii au mers prin deşert până la Marea Roşie; şi apoi şi-au continuat drumul până la Cadeş. 17 Cu acea ocazie, Israel a trimis nişte oameni regelui Edomului. Prin intermediul lor, israelienii l-au rugat să îi lase să treacă prin teritoriul lui. Dar regele Edomului nu le-a permis trecerea. Au mai trimis nişte reprezentanţi şi regelui Moabului; dar nici acesta nu a acceptat cererea lor. Aşa a fost determinat Israel să rămână la Cadeş. 18 Apoi au călătorit prin deşert, au înconjurat teritoriul Edomului şi pe cel al Moabului. Au ajuns în partea de Est; şi şi-au stabilit tabăra dincoace de Arnon. Deci nu au trecut pe teritoriul Moabului; pentru că Arnon era parte a teritoriului Moabului. 19 Atunci Israel a trimis nişte reprezentanţi lui Sihon – conducătorul amoriţilor – care era rege al Heşbonului. Israel l-a rugat să îi permită să treacă prin teritoriul pe care îl deţinea, ca să ajungă în ţara lui. 20 Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să îi permită să treacă prin teritoriul lui; ci şi-a adunat poporul, a venit la Iahaţ şi s-a luptat cu Israel. 21 Totuşi, Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, a făcut ca Sihon şi toţi oamenii lui să ajungă la discreţia celor din poporul lui Israel. Ei i-au învins; şi astfel Israel a ocupat tot teritoriul amoriţilor care locuiau în această zonă. 22 Aşa au moştenit (israelienii) tot teritoriul amoriţilor de la Arnon până la Iaboc şi din deşert până la Iordan. 23 Acum, după ce Dumnezeul lui Israel numit Iahve i-a alungat pe amoriţi din drumul poporului Său numit Israel, tu îţi permiţi să îi ocupi teritoriul? 24 Oare nu vei moşteni tu tot ce îţi dă în proprietate zeul tău care se numeşte Chemoş? Deci şi noi vom moşteni tot ce va lua Dumnezeul nostru, numit Iahve, de la alţii, ca să ne dea nouă! 25 Te consideri superior lui Balac – fiul lui Ţipor – care a fost regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel? S-a luptat el împotriva acestui popor? 26 Israel locuieşte de trei sute de ani în Heşbon şi în satele din jurul lui, în Aroer şi în satele din jurul acestuia, ca şi în toate oraşele care există pe malurile Arnonului. De ce nu le-aţi capturat în tot acest timp? 27 Eu nu am făcut nimic greşit faţă de tine; iar tu îmi faci rău venind să lupţi împotriva mea! Iahve să judece astăzi! El să fie Judecător între israelieni şi amoniţi!»” 28 Regele amoniţilor nu a luat în considerare mesajul pe care i l-a trimis Iefta. 29 Atunci Spiritul lui Iahve a venit peste Iefta. El a parcurs Ghiladul şi teritoriul locuit de urmaşii lui Manase. A mers mai departe, a trecut prin Miţpa Ghiladului şi a înaintat împotriva amoniţilor. 30 Iefta a făcut lui Iahve o promisiune cu jurământ, zicându-I: „Dacă vei face ca amoniţii să ajungă la discreţia mea, 31 oricine mă va întâmpina la porţile locuinţei mele, când mă voi întoarce în pace de la conflictul cu aceştia, va fi al lui Iahve; şi îl voi oferi ca sacrificiu ars integral (pe altar)!” 32 Iefta a început lupta împotriva amoniţilor; şi Iahve i-a făcut să ajungă la discreţia lui. 33 El i-a tăiat (cu sabia) de la Aroer până la intrarea în Minit şi până la Abel-Cheramim. Astfel, în acest conflict, el a distrus douăzeci de oraşe. A fost un foarte mare masacru. Aşa au fost amoniţii umiliţi în faţa israelienilor. 34 Iefta s-a întors acasă, la Miţpa. Şi tocmai atunci, fiica lui a ieşit să îl întâmpine cu tamburine şi dansând. Ea era singurul lui copil… Nu mai avea niciun alt fiu şi nici altă fiică! 35 Atunci când a văzut-o, Iefta şi-a rupt hainele şi a zis: „Vai, fata mea! Mi se rupe inima de durere! Nu ştiu ce să fac; pentru că am făcut un jurământ lui Iahve. Şi nu îmi pot permite să nu îl respect!” 36 Ea i-a răspuns: „Tată, dacă ai făcut un jurământ în faţa lui Iahve, fă-mi exact cum ai jurat; mai ales acum, când Iahve te-a răzbunat pe duşmanii tăi, pe amoniţi!” 37 Ea a continuat, zicând: „Totuşi, permite-mi un lucru. Lasă-mă singură două luni; pentru că vreau să plec, să mă duc în munţi cu prietenele mele şi să îmi plâng aceşti ani în care am trăit virgină!” 38 El i-a zis: „Du-te!” Astfel, el a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei şi şi-a plâns în munţi perioada (tinereţii) în care a trăit ca virgină. 39 La sfârşitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei care şi-a respectat jurământul pe care îl făcuse. Ea fusese fecioară (tot timpul cât a trăit). De atunci s-a instituit în Israel un obicei: 40 în fiecare an, pentru patru zile, israelienele o jelesc pe fata ghiladitului Iefta.