1 Iona a devenit foarte supărat din cauza acestei decizii; şi s-a mâniat. 2 El s-a rugat lui Iahve astfel: „Ah, Doamne, nu se întâmplă oare acum exact ce spuneam eu încă de când eram în ţara mea? Acesta este de fapt motivul pentru care am încercat să fug la Tarşiş. Eu ştiam că eşti un Dumnezeu răbdător, milos, reţinut în ce priveşte mânia şi bogat în compasiune. Desigur, Tu eşti pregătit (oricând) să Îţi anulezi decizia de a face rău. 3 Iar acum, Doamne, Te rog să îmi iei viaţa. Ar fi mai bine să mor, decât să trăiesc (în aceste condiţii)!” 4 Iahve i-a răspuns: „Oare faci bine că te mânii?” 5 Atunci Iona a ieşit din oraş şi s-a aşezat în partea de est a acestuia. Şi-a făcut un adăpost şi a stat acolo la umbra lui, aşteptând să vadă ce se va întâmpla cu oraşul. 6 Dumnezeul care se numeşte Iahve a făcut să crească o plantă care asigura umbră capului lui Iona, ca să îl facă să scape de mânie. Iona a fost foarte bucuros văzând această plantă. 7 Dar în următoarea dimineaţă, înainte să răsară soarele, Dumnezeu a trimis un vierme care a afectat planta făcând-o să se usuce. 8 Când a început să lumineze soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat care bătea din partea de est. Iona a fost afectat de soarele care i-a produs insolaţie, făcându-l să leşine. El şi-a dorit (încă o dată) să moară; şi a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!” 9 Atunci Dumnezeu a vorbit cu Iona, zicându-i: „Oare procedezi bine când te mânii din cauza (uscării) acestei plante?” El a răspuns: „Da, este corect să mă mânii, chiar până la moarte!” 10 Atunci Iahve i-a zis: „Ţi s-a făcut milă de această plantă pentru apariţia căreia nu ai muncit. Şi nici nu ai făcut-o tu să crească! Ci a răsărit într-o noapte; şi apoi tot într-o noapte s-a uscat. 11 Dar oare Mie să nu Îmi fie milă de Ninive, acest mare oraş, în care trăiesc mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni incapabili să distingă dreapta de stânga lor împreună cu o mulţime de animale?!”