1 Isus S-a dus pe Muntele Măslinilor. 2 Dar dimineaţa devreme a venit din nou în Templu; şi stând jos, învăţa tot poporul care venise la El. 3 Atunci învăţătorii legii mozaice şi fariseii I-au adus o femeie pe care o surprinseseră în timp ce fusese implicată într-un adulter. Ei au pus-o în mijlocul mulţimii de oameni 4 şi I-au zis lui Isus: „Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă chiar în momentul când comitea adulterul. 5 În Lege, Moise ne-a poruncit ca astfel de femei să fie omorâte cu pietre. Tu ce zici?” 6 Veniseră cu acest caz ca să Îl pună în dificultate şi să aibă un cap de acuzare împotriva Lui. Dar Isus S-a aplecat şi scria cu degetul pe pământ. 7 Pentru că ei insistau cu întrebarea, El S-a ridicat şi le-a zis: „Acela dintre voi care nu este vinovat de niciun păcat, să arunce primul cu piatra în ea!” 8 Apoi S-a aplecat din nou şi scria cu degetul pe pământ. 9 Când au auzit ei aceste cuvinte, au ieşit de-acolo pe rând, începând cu cei mai bătrâni. Atunci Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc. 10 După ce S-a ridicat şi nu a mai văzut decât femeia, i-a zis: „Femeie, unde sunt reclamanţii tăi? Nimeni nu te-a condamnat?” 11 Ea a răspuns: „Nimeni, domnule!” Iar Isus i-a zis: „Nici Eu nu te condamn. Du-te şi să nu mai păcătuieşti!”] 12 Isus le-a zis din nou: „Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” 13 Auzind aceste cuvinte, fariseii I-au zis: „Tu faci declaraţii despre Tine; deci ele nu sunt valide.” 14 Isus le-a răspuns: „Chiar dacă fac declaraţii despre Mine, ele sunt totuşi valide; pentru că Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Dar voi nu ştiţi nici de unde vin şi nici unde Mă duc. 15 Voi judecaţi bazându-vă pe aparenţe. Eu nu judec pe nimeni (aşa). 16 Şi chiar dacă judec, Eu nu sunt singur, ci împreună cu Tatăl care M-a trimis; deci decizia Mea va fi corectă. 17 În legea voastră este scris că declaraţia a doi martori este validă. 18 Deci despre Mine există declaraţii atât din partea Mea, cât şi din partea Tatălui care M-a trimis.” 19 Ei I-au zis: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine şi nu Îl cunoaşteţi nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” 20 Isus a spus aceste cuvinte în timp ce învăţa mulţimea de oameni în (zona de lângă) Templu, în locul unde era cutia în care se colectau banii. Şi nimeni nu L-a prins, pentru că încă nu venise timpul pentru arestarea Lui. 21 Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, iar voi Mă veţi căuta. Şi veţi muri în păcatul vostru. Acolo unde Mă duc, voi nu puteţi veni.” 22 Atunci iudeii au zis: „Presupunem că nu S-a referit la moarte atunci când a zis «Unde Mă duc, nu puteţi veni.»!” 23 El le-a zis: „Voi sunteţi de jos, iar Eu sunt de sus. Voi sunteţi din această lume, dar Eu nu sunt din ea. 24 Acesta este motivul pentru care v-am spus că veţi muri în păcatele voastre. Dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre!” 25 Ei L-au întrebat: „Cine (zici că) eşti Tu?” Isus le-a răspuns: „Sunt acela despre care v-am spus de la început! 26 Am multe de zis şi multe condamnări de făcut cu privire la voi. Dar Cel care M-a trimis, este adevărat; şi Eu spun lumii ce am auzit de la El.” 27 Ei nu au înţeles că le vorbea despre Tatăl. 28 Isus le-a zis: „Când Îl veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt (Cel are exist dintotdeauna) şi că nu fac nimic din proprie iniţiativă, ci vorbesc aşa cum M-a învăţat Tatăl Meu. 29 Cel care M-a trimis, este cu Mine. Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce Îi place.” 30 În timp ce vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El. 31 Atunci le-a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă veţi continua să ascultaţi de învăţătura Mea, sunteţi în mod real discipolii Mei. 32 Veţi cunoaşte adevărul; şi el vă va face liberi.” 33 Ei I-au răspuns: „Noi suntem urmaşii lui Avraam şi nu am fost niciodată sclavii nimănui! Cum Îţi permiţi să ne spui «Veţi fi liberi.»?” 34 Isus le-a răspuns: „Vă asigur că oricine trăieşte în păcat, este sclavul păcatului. 35 Iar sclavul nu rămâne permanent în casă; ci fiul rămâne mereu în ea. 36 Deci dacă Fiul vă va elibera, veţi fi în mod real liberi! 37 Ştiu că sunteţi descendenţii lui Avraam. Dar voi intenţionaţi să Mă omorâţi, pentru că nu acceptaţi în voi Cuvântul Meu. 38 Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; iar voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.” 39 Ei I-au răspuns: „Tatăl nostru este Avraam!” Isus le-a zis: „Dacă aţi fi urmaşii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. 40 Dar acum intenţionaţi să Mă omorâţi pentru că v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam nu a făcut asemenea fapte! 41 Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii rezultaţi din adulter, ci avem un singur Tată şi Acela este Dumnezeu!” 42 Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine; pentru că Eu provin de la Dumnezeu. Nu am venit din proprie iniţiativă, ci El M-a trimis. 43 De ce nu înţelegeţi mesajul Meu? Pentru că nu puteţi să acceptaţi Cuvântul Meu. 44 Voi aveţi pe Diavolul ca tată şi vreţi să satisfaceţi dorinţele tatălui vostru. El a fost de la început criminal; şi nu a rămas în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. De fiecare dată când spune o minciună, vorbeşte ceva care îl reprezintă; pentru că este mincinos şi tatăl minciunii. 45 Iar dacă Eu vă spun adevărul, nu Mă credeţi. 46 Cine poate să Îmi demonstreze că am păcătuit? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi? 47 Cine provine din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Dar voi nu proveniţi din Dumnezeu; şi aşa se explică de ce nu le acceptaţi.” 48 Iudeii I-au răspuns: „Oare nu avem noi dreptate când spunem că eşti samaritean şi că ai un demon în Tine?” 49 Isus le-a răspuns: „Nu sunt posedat de un demon; ci Eu Îmi respect Tatăl, dar voi nu Mă respectaţi. 50 Eu nu urmăresc propria Mea glorie. Există Unul care o urmăreşte şi care este Judecător. 51 Vă asigur că cel care respectă Cuvântul Meu, niciodată nu va experimenta moartea!” 52 Iudeii I-au zis: „Acum suntem foarte convinşi că eşti demonizat! Atât Avraam, cât şi profeţii, au murit; iar Tu zici «Cel care respectă Cuvântul Meu, niciodată nu va experimenta moartea.»! 53 Tu insinuezi că ai fi mai mare decât strămoşul nostru Avraam care (totuşi) a murit. Pretinzi că eşti mai mare chiar decât profeţii care şi ei au murit. Cine Te consideri că eşti?” 54 Isus le-a răspuns: „Dacă Mă auto-glorific, această glorie este nesemnificativă. Dar Cel care Mă glorifică este Tatăl Meu, despre care voi pretindeţi că este Dumnezeul vostru; 55 şi totuşi, nu Îl cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine şi aş fi un mincinos ca voi dacă aş spune că nu Îl cunosc. Dar Eu Îl cunosc şi Îi respect Cuvântul. 56 Strămoşul vostru, Avraam, şi-a manifestat o mare bucurie pentru că urma să vadă ziua Mea. Apoi a văzut-o şi s-a bucurat!” 57 Iudeii I-au zis: „Nu ai nici cincizeci de ani; şi pretinzi că l-ai văzut pe Avraam?!” 58 Isus le-a zis: „Vă asigur că Eu sunt înainte să se fi născut Avraam!” 59 După ce au auzit aceste cuvinte, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns, a trecut printre ei şi a ieşit din (zona) Templu(lui).