1 „Descendenţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul pe care vi-l spune Iahve! 2 El vă vorbeşte astfel: «Nu învăţaţi comportamentul celorlalte popoare; şi nu vă speriaţi de semnele cerului, chiar dacă acestor popoare le este frică de ele. 3 Obiceiurile celorlalte popoare sunt inutile. Ei taie un copac din pădure. Apoi, mâna meşterului îl lucrează cu uneltele de cioplit. 4 Îl împodobesc cu argint şi îl poleiesc cu aur, fixându-l cu ciocane şi cuie, ca să nu se mişte din locul lui. 5 Acei idoli sunt ca nişte sperietori într-o grădină cu pepeni: ei nu pot vorbi. Sunt transportaţi de alţii, pentru că nu pot merge. Să nu vă temeţi de ei; pentru că nu vă pot face niciun rău şi nu sunt capabili să vă facă nici bine!»” 6 „Nici măcar unul (dintre ceilalţi zei) nu este ca Tine, Doamne! Tu eşti mare; şi numele Tău este cunoscut – datorită forţei Tale. 7 Cine şi-ar permite să nu îşi manifeste reverenţa şi respectul faţă de Tine? Tu eşti Regele (tuturor) popoarelor! De Tine trebuie să se teamă toţi oamenii! Printre toţi înţelepţii popoarelor şi în toate regatele lor, nu există nimeni ca Tine! 8 Toţi împreună sunt incapabili şi nebuni. Toată «ştiinţa» lor se bazează pe idolii lor absurzi, făcuţi din lemn. 9 Argintul bătut este adus din Tarşiş; iar aurul vine din Ufaz. Statuile făcute de meşter şi de aurar sunt apoi îmbrăcate cu pânze vopsite cu albastru şi cu roşu aprins. Toate sunt lucrate de meşteri competenţi. 10 Dar (numai) Iahve este adevăratul Dumnezeu! El este Dumnezeul Viu şi Regele Etern. Când Se mânie El, pământul se cutremură şi popoarele nu pot suporta indignarea Lui! 11 Din această cauză, să le vorbiţi astfel: «Aceşti zei care nu au făcut cerul şi pământul, vor dispărea de pe suprafaţa pământului şi de sub cer.» 12 Dar Iahve a făcut pământul prin forţa Lui. El a conceput lumea cu înţelepciunea Lui şi a făcut cerul cu inteligenţa Lui. 13 Când vine tunetul Lui, urlă apele din cer. El înalţă norii de la marginile pământului, trimite fulgerele şi ploaia, scoţând vântul din camerele Lui. 14 Toţi oamenii sunt limitaţi şi fără cunoştinţă. Orice prelucrător în aur ajunge să îi fie ruşine de idolii lui – pentru că statuile lui turnate sunt numai minciună şi nu respiră deloc. 15 Ele nu au nicio valoare, pentru că sunt o lucrare ridicolă! Când va veni vremea să fie pedepsiţi (cei care îi venerează), vor muri. 16 Dar Cel care este moştenirea (urmaşilor) lui Iacov, nu se comportă ca ei. El a creat totul; şi Israel este tribul care beneficiază de moştenirea Lui. Numele Lui este Iahve, Dumnezeul Armatelor.” 17 „Tu care eşti sub asediu, adună-ţi lucrurile din ţară; 18 pentru că Iahve a zis: «Să ştiţi că de această dată îi voi arunca departe pe cei care locuiesc în ţară. Voi aduce suferinţă împotriva lor, ca să poată fi prinşi!»” 19 „Vai de mine! Sunt strivit! Rana mea nu poate fi vindecată! Dar îmi zic: «Aceasta este boala pe care o am (din partea Lui); şi trebuie să o suport.» 20 Cortul meu este distrus. Toate funiile mele sunt rupte. Fiii mei s-au îndepărtat de mine; şi nu mai sunt. Nu a mai rămas nimeni să îmi instaleze cortul din nou şi care să îmi ridice draperiile. 21 Mintea păstorilor a regresat; şi nu L-au căutat pe Iahve. Din această cauză nu au progresat; şi li s-au risipit toate turmele. 22 Constatăm că a apărut o veste. Ea spune că un mare cutremur se apropie din ţara de la Nord, ca să transforme oraşele din teritoriul urmaşilor lui Iuda într-un deşert şi într-un cuib de şacali. 23 Doamne, ştiu că viaţa unui om nu îi aparţine lui; şi nici nu poate el ca să îşi conducă paşii atunci când umblă. 24 Pedepseşte-mă, Doamne, ca să mă corectezi; dar să faci acest lucru cu măsură. Nu acţiona atunci când eşti mânios, pentru că altfel m-ai reduce la nimic. 25 Revarsă-Ţi supărarea peste popoarele care nu Te cunosc; şi acţionează astfel împotriva clanurilor care nu invocă numele Tău – pentru că ele l-au mâncat pe Iacov, l-au devorat, l-au decimat şi i-au distrus locuinţa!”