1 „Doamne, Tu eşti totdeauna corect când mă cert cu Tine. Îţi voi vorbi totuşi despre deciziile Tale. De ce accepţi ca cei incorecţi să prospere? De ce toţi cei care comit nedreptăţi, beneficiază de situaţii favorabile lor? 2 Tu i-ai plantat; iar ei au făcut acolo rădăcină. Cresc şi sunt productivi. Tu eşti mereu invocat de buzele lor, dar departe de inimile lor. 3 Totuşi Tu, Doamne, mă cunoşti; mă vezi şi îmi analizezi inima când mă raportez la Tine. Prinde-i ca pe nişte oi care trebuie înjunghiate! Selectează-i şi păstrează-i special pentru ziua măcelului! 4 Până când se va jeli ţara şi se va usca iarba de pe câmpii? Din cauza răutăţii locuitorilor ţării, au dispărut animalele şi păsările. Se întâmplă aşa pentru că ei zic: «El nu ne va vedea sfârşitul!»” 5 „Dacă ai alergat cu cei care aleargă, iar ei te-au obosit, oare cum vei putea să concurezi cu nişte cai? Într-o ţară liniştită, te consideri protejat; dar ce vei face când se va revărsa Iordanul? 6 Chiar şi fraţii tăi – propria ta familie – te trădează. Ei personal strigă cu mare intensitate după tine! Nu te încrede în ei, chiar dacă vorbesc despre tine lăudându-te. 7 Mi-am abandonat casa, am plecat din moştenirea Mea; am lăsat-o pe iubita sufletului Meu la discreţia duşmanilor ei. 8 Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure: a strigat împotriva Mea, ameninţându-Mă. Din această cauză o urăsc. 9 N-a devenit oare moştenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriţă, în jurul căreia se adună celelalte păsări răpitoare? «Duceţi-vă şi strângeţi toate animalele sălbatice de pe câmp. Aduceţi-le ca să o mănânce!» 10 Mulţi păstori Mi-au distrus via şi Mi-au călcat terenul agricol cu picioarele lor. Mi-au transformat acel teren plăcut într-un deşert lipsit de viaţă. 11 Au făcut din el un teritoriu arid, imposibil de locuit. Şi fiind lipsit de viaţă, el se jeleşte înaintea Mea. Toată ţara a fost devastată, pentru că nimeni nu este interesat de aceste lucruri. 12 Cei care distrug totul au ajuns la noi trecând prin toate zonele înalte nelocuite – pentru că sabia lui Iahve mănâncă ţara de la un capăt la celălalt – şi nimeni nu va avea pace. 13 Au semănat grâu, dar au cules spini. Au făcut mari eforturi, dar nu au obţinut nimic. Să vă fie ruşine de rezultatele pe care le culegeţi în urma mâniei violente a lui Iahve!” 14 „Iahve vorbeşte astfel: «Despre toţi vecinii Mei care sunt răi şi care acţionează împotriva moştenirii pe care am dat-o poporului Meu numit Israel, vă spun că îi voi smulge din ţara lor; şi voi smulge pe urmaşii lui Iuda din mijlocul lor! 15 Dar după ce îi voi smulge, voi avea din nou milă de ei; şi îi voi aduce pe fiecare la moştenirea lui şi în ţara de unde plecaseră. 16 Dacă vor învăţa bine comportamentul corect al poporului Meu şi vor jura pe numele Meu, zicând (că jură pe) ‘Iahve (care) este viu!’, aşa cum au învăţat şi ei poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi reabilitaţi în mijlocul poporului Meu! 17 Dar, dacă vreun popor nu va asculta, îl voi smulge în totalitate şi îl voi distruge.» Acestea sunt cuvintele lui Iahve.”