14
Cuvântul lui Iahve spus lui Ieremia cu ocazia secetei: „Iuda jeleşte, iar porţile îi sunt slăbite; ele se vaită pentru ţară, iar strigătul Ierusalimului se înalţă în straturile (mai) înalte ale atmosferei. Oamenii importanţi îi trimit pe cei inferiori lor să aducă apă. Ei se duc la fântâni; dar nu găsesc apă. Se întorc cu vasele goale. Ruşinaţi şi dezamăgiţi, ei îşi acoperă capul. Pământul este crăpat pentru că nu este ploaie în ţară. Agricultorii sunt dezamăgiţi şi îşi acoperă capul. Chiar şi căprioara de pe câmp naşte şi îşi abandonează puii – pentru că nu găseşte iarbă. Măgarii sălbatici stau pe înălţimi şi îşi doresc să vină vântul – ca şacalii. Li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă! Doamne, chiar dacă păcatele noastre vorbesc împotriva noastră, lucrează pentru numele Tău! Da, (recunoaştem că) ocaziile în care am fost neascultători de Tine sunt multe. Am păcătuit împotriva Ta. O, Tu (Doamne) eşti Speranţa lui Israel, Salvatorul lui în timpul necazului! De ce eşti acum ca un străin în ţară şi ca un pelerin care se opreşte pentru o noapte? De ce eşti ca un om şocat şi ca un luptător remarcabil dar incapabil să salveze (pe cineva)? Doamne, Tu eşti în mijlocul nostru; şi numele Tău este chemat (ca protecţie) peste noi! Nu ne abandona!” 10 Acum vă spun ce zice Iahve despre acest popor: „Pentru că le place să umble fără vreun scop şi nu îşi controlează picioarele, Iahve nu îi agreează. El Îşi aminteşte de nedreptatea lor şi îi pedepseşte pentru păcatele lor!” 11 Iahve mi-a zis: „Nu interveni ca să pledezi pentru binele acestui popor; 12 pentru că şi în cazul în care vor posti, tot nu voi asculta când strigă spre Mine. Chiar dacă vor aduce arderi integrale şi sacrificii de mâncare, nu le voi primi. Dar îi voi distruge cu sabia, cu foametea şi cu epidemiile.” 13 Eu am răspuns: „Ah! Doamne! Tu eşti Stăpân. Priveşte: profeţii lor le zic: «Nu veţi vedea sabie şi nu veţi fi afectaţi de nicio foamete; ci Iahve vă va da în acest loc o pace durabilă.»” 14 Dar Iahve mi-a zis: „Profeţii lor profeţesc minciuni în numele Meu. Nu i-am trimis Eu. Nu i-am autorizat Eu şi nu le-am vorbit. Ei vă profeţesc viziuni mincinoase, ghiciri, lucruri fără valoare şi înşelăciunile propriei lor inimi! 15 Din această cauză, Iahve vorbeşte despre profeţii care profeţesc în numele Lui: «Nu Eu i-am trimis să vă spună că sabia şi foametea nu vor fi în această ţară. Aceşti profeţi vor fi omorâţi (tocmai) de sabie şi de foamete; 16 iar aceia cărora le profeţesc ei, vor fi daţi afară (din oraş) şi întinşi pe străzile Ierusalimului – din cauza foametei şi a sabiei. Nu va exista nimeni care să îi înmormânteze: nici pe ei, nici pe soţiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Le voi turna astfel peste capetele lor răutatea pe care o au.»” 17 Transmite-le acest mesaj: „Ochii mei (trebuie) să verse lacrimi atât ziua cât şi noaptea! Să nu se oprească; pentru că fecioara – fiica poporului meu – a fost afectată de o rană teribilă, provenită dintr-o lovitură dureroasă. 18 Dacă ies pe câmp, îi văd pe cei devastaţi de sabie. Dacă intru în oraş, văd dezastrul făcut de foamete. Chiar şi profetul şi preotul parcurg ţara fără să ştie în ce direcţie merg…” 19 „Oare ai abandonat Tu total pe cei care sunt în (teritoriul numit) Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? De ce ne-ai lovit astfel încât nu mai avem vindecare? Noi aşteptam pacea, dar nu a venit nimic bun. Aşteptam un timp de vindecare, dar constatăm că a venit numai teroarea! 20 Doamne, recunoaştem atât vinovăţia noastră, cât şi vina strămoşilor noştri; pentru că (noi toţi) am păcătuit împotriva Ta. 21 Pentru numele Tău, nu desconsidera şi nu dezonora tronul gloriei Tale! Aminteşte-Ţi de legământul pe care l-ai făcut cu noi; şi nu îl anula! 22 Este oare printre idolii popoarelor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea averse (la porunca lor)? Nu; ci Tu, Doamne, Cel care eşti Dumnezeul nostru, (ne) oferi ploaie! Astfel, speranţa noastră este în Tine, pentru că Tu eşti Cel care faci toate aceste lucruri!”