1 Acum, Iahve îţi zice: „Israel, întoarce-te; revino la Mine, alungă lucrurile tale oribile din prezenţa Mea! Şi nu vei mai rătăci. 2 Dacă vei face aceste lucruri jurând cu cea mai mare seriozitate şi zicând «Iahve este viu!», dacă vei judeca şi vei face dreptate, popoarele vor fi binecuvântate în Iahve şi se vor lăuda cu El! 3 Iahve vorbeşte bărbaţilor din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim, zicându-le: «Pregătiţi-vă un nou teren agricol; şi nu (mai) semănaţi între spini! 4 Circumcideţi-vă pentru Iahve! Bărbaţi din teritoriul numit Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, circumcideţi-vă inimile – ca să nu se declanşeze mânia Mea din cauza răutăţii faptelor voastre şi să vă ardă ca focul pe care nu îl poate stinge nimeni! 5 Anunţaţi-i pe cei din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim, spunându-le: ‘Sunaţi din goarnă în ţară!’ Strigaţi cu mare intensitate, zicând: ‘Strângeţi-vă şi veniţi în oraşele fortificate!’ 6 Ridicaţi un steag îndreptat spre Sion! Fugiţi; şi să nu vă opriţi; pentru că Eu aduc dezastrul din Nord. Şi va veni o mare calamitate!»” 7 „Leul a ieşit din tufişul lui; şi a plecat distrugătorul popoarelor. El se deplasează ca să distrugă ţara! Oraşele tale vor zăcea în ruină, fără niciun locuitor. 8 Şi pentru că se va întâmpla aşa, îmbrăcaţi-vă cu saci, plângeţi şi văitaţi-vă; pentru că mânia violentă a lui Iahve nu s-a îndepărtat de noi!” 9 Iahve spune: „În acea zi, regele şi conducătorii îşi vor pierde curajul. Preoţii vor fi panicaţi, iar profeţii vor rămâne şocaţi.” 10 Eu am zis: „O, Doamne, Stăpânul meu! Constat că ai înşelat acest popor şi Ierusalimul când ai zis că vor avea pace! Observ că sabia este la gâtul lor!” 11 „În acele vremuri, se va zice acestui popor şi Ierusalimului că suflă un vânt arzător din locurile înalte ale deşertului. El va veni pe drumul fiicei poporului Meu – nu ca să vânture şi nici ca să cureţe. 12 Totuşi, va veni de la Mine un vânt care va avea o forţă chiar mai mare (decât aceea)! Dar acum Îmi voi pronunţa împotriva lor deciziile judecăţii Mele.” 13 „Priveşte: distrugătorul înaintează ca norii. Carele lui sunt ca un vârtej, iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii. Vai de noi, pentru că suntem exterminaţi!” 14 „Ierusalim, curăţă-ţi inima de (tot ce este) rău, ca să fii salvat! Până când vei păstra gânduri păcătoase în inima ta? 15 O voce strigă din teritoriul locuit de urmaşii lui Dan şi anunţă dezastrul din muntele locuit de descendenţii lui Efraim. 16 Amintiţi acest lucru popoarelor! Priviţi şi anunţaţi în Ierusalim că vin nişte asediatori dintr-o ţară îndepărtată. Ei strigă împotriva oraşelor locuite de urmaşii lui Iuda.” 17 Iahve zice: „Ei înconjoară Ierusalimul ca aceia care păzesc un teren agricol cu recolte pe el – pentru că (acest oraş) s-a revoltat împotriva Mea. 18 Comportamentul şi faptele tale au adus aceste consecinţe împotriva ta. Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta. Ea este amară; şi te afectează până în inimă!” 19 „Ah, organele mele! Organele mele interne! Mă zbat în durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi palpită inima! Nu pot să rămân tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul goarnei şi strigătul de război. 20 Se anunţă dărâmare după dărâmare – pentru că toată ţara este devastată! Corturile mele sunt dărâmate toate odată; iar acoperişul lor cade imediat. 21 Până când voi vedea steagul şi voi auzi sunetul goarnei?” 22 „Cei care aparţin poporului Meu, sunt nebuni. Ei nu Mă cunosc. Sunt nişte copii fără minte, lipsiţi de discernământ. Sunt abili să facă ce este rău; şi nu ştiu să facă ce este bine!” 23 „Mă uit la pământ şi observ că este fără formă şi gol. Mă uit la cer; şi văd că lumina lui a dispărut. 24 Mă uit la munţi şi constat că ei se cutremură, iar dealurile se clatină toate. 25 Mă uit şi remarc faptul că nu mai este niciun om; şi toate păsările zburătoare au fugit. 26 Privesc şi văd că teritoriul care producea altădată hrană, este acum un deşert; şi toate oraşele lui fortificate sunt dărâmate înaintea lui Iahve şi înaintea violentei Lui mânii. 27 Iahve vă vorbeşte, zicând: «Toată ţara va fi decimată şi devastată; dar nu o voi distruge complet. 28 Văzând ce s-a întâmplat, pământul va jeli; iar cerul se va întuneca. Eu am vorbit şi am planificat să se întâmple aceste lucruri! Nu regret (această decizie) şi nici nu Mă voi răzgândi!» 29 Auzind zgomotul făcut de călăreţi şi strigătul celor care luptă înarmaţi cu arcul, toţi cei care sunt în oraşe, fug. Se ascund în păduri; şi se urcă pe stânci. Toate oraşele sunt abandonate; şi nimeni nu mai locuieşte în ele. 30 Iar tu, teritoriu devastat, ce vei face? Te vei îmbrăca în haine roşii, te vei împodobi cu aur şi te vei machia? Degeaba te vei înfrumuseţa! Iubiţii tăi te desconsideră; şi vor să te omoare! 31 Aud nişte strigăte ca ale unei femei în timp ce se chinuie să nască. Ele sunt ca strigătele unei femei care naşte pentru prima dată. Aceea este vocea fiicei Sionului care respiră cu dificultate; şi îşi întinde mâinile, zicând: «Vai de mine! Sufletul meu este epuizat din cauza criminalilor!»”