1 Iahve spune că în acele vremuri, atât oasele regilor şi ale conducătorilor care au fost în teritoriul numit Iuda, ale preoţilor şi ale profeţilor, cât şi cele ale locuitorilor Ierusalimului, vor fi scoase din mormintele lor. 2 Ele vor fi expuse în faţa soarelui, a lunii şi a întregii armate a cerului. Vor sta în faţa acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat şi cărora le-au oferit închinarea lor. Nimeni nu le va aduna şi nici nu le va îngropa; ci vor fi ca gunoiul care stă pe pământ. 3 Iahve spune că în toate locurile unde îi va alunga, toţi cei care vor supravieţui din acest popor rău, vor dori mai mult moartea decât viaţa.»” 4 „Spune-le că Iahve le vorbeşte astfel: «Cine cade şi nu se mai ridică? Cine deviază de la un drum fără să se întoarcă pe el? 5 Atunci de ce oamenii din acest popor deviază de la drumul pe care merseseră, iar Ierusalimul se menţine în (această stare de) neascultare? Ei se consolidează tot mai mult în înşelătorie; şi refuză să se întoarcă! 6 Am ascultat cu atenţie; dar ei nu vorbesc cu gura lor ce este corect.» Niciunul nu regretă răul pe care-l face; şi nu se întreabă: «Ce am făcut?». Toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se avântă în luptă. 7 Chiar şi barza îşi cunoaşte timpul ei pe cer. Turturica, rândunica şi cocorul sunt atenţi la timpul când trebuie să vină. Dar poporul Meu nu cunoaşte deciziile lui Iahve. 8 Cum puteţi spune: «Suntem înţelepţi, pentru că avem legea lui Iahve!», când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor a transformat această lege într-o minciună? 9 Înţelepţilor le este ruşine. Ei sunt panicaţi şi capturaţi. Din moment ce au respins Cuvântul lui Iahve, oare ce fel de înţelepciune au ei? 10 Astfel, le voi da pe soţiile lor altor bărbaţi; şi terenurile lor vor fi date altor proprietari. Se va întâmpla aşa pentru că de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig. De la profet până la preot, toţi înşală! 11 Ei leagă în mod superficial rana fiicei poporului Meu, zicând: «Pace, pace!», când, în realitate, nu este pace. 12 Oare le este ruşine de faptele oribile pe care le comit? Nu, nu le este ruşine deloc; şi nici măcar nu ştiu să roşească. Iahve zice: «Din această cauză, vor cădea împreună cu cei care cad; şi vor fi răsturnaţi – atunci când vor fi pedepsiţi.» 13 El mai zice: «Voi face să le înceteze recolta. Nu vor mai fi struguri în vie şi nu vor mai fi smochine în smochin; iar frunzele lor se vor veşteji. Ce le-am dat, va fi luat de la ei.»” 14 „De ce mai staţi în aşteptare? Adunaţi-vă! Să intrăm în oraşele fortificate şi să murim acolo – pentru că Dumnezeul nostru care se numeşte Iahve ne-a condamnat la moarte; şi ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Lui. 15 Aşteptam pacea, dar nu a venit nimic bun; aşteptam un timp de vindecare, dar constatăm că vine numai teroare. 16 Sforăitul cailor duşmanilor se aude din teritoriul locuit de urmaşii lui Dan. Nechezatul armăsarilor lor cutremură toată ţara! Au venit să devoreze teritoriul nostru, tot ce este în el, oraşul şi pe cei care îl locuiesc.” 17 Iahve zice: „Să ştiţi că voi trimite printre voi nişte şerpi veninoşi, nişte vipere care nu pot fi vrăjite şi care vă vor muşca.” 18 „Durerea mea nu are vindecare! Inima îmi este epuizată în mine! 19 Aud că strigătul fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară îndepărtată. Ea zice: «Nu mai este Iahve în Sion? Nu mai este Regele lui acolo?»” „De ce M-au provocat la mânie prin imaginile lor cioplite, prin idolii care nu pot să ajute pe nimeni?” 20 „Timpul adunării recoltelor a expirat; vara s-a terminat, iar noi tot nu suntem salvaţi. 21 Sunt strivit de durerea fiicei poporului meu! Jelesc; şi mă afectează frica. 22 Nu există niciun balsam vindecător în Ghilad? Nu este niciun doctor acolo? De ce nu este vindecare pentru rana fiicei poporului meu?