1 Urmează prezentarea teritoriilor primite de israelieni ca moştenire în Canaan. Ele au fost împărţite de preotul Elazar, de Iosua – fiul lui Nun – şi de conducătorii clanurilor din triburile lui Israel. 2 Pentru cele nouă triburi şi jumătate, moştenirea a fost împărţită prin tragere la sorţi, aşa cum poruncise Iahve prin Moise. 3 El le-o împărţise celor două triburi şi jumătate pe cealaltă parte a Iordanului. Dar leviţilor nu le dăduse nicio moştenire printre ei; 4 pentru că urmaşii lui Iosif formau două triburi. Acestea se numeau Manase şi Efraim. Leviţii nu au primit (ca moştenire) niciun teritoriu în ţară, ci doar câteva oraşe pentru locuit, împreună cu păşunile din jurul lor, pentru turme şi pentru cirezi. 5 Deci israelienii împărţiseră ţara exact cum îi poruncise Iahve lui Moise. 6 Descendenţii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal. Atunci Caleb – fiul chenizitului Iefune – i-a spus: „Tu ştii ce i-a zis Iahve lui Moise – omul lui Dumnezeu – despre mine şi despre tine, atunci pe când eram la Cadeş-Barnea. 7 Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, sclavul lui Iahve, m-a trimis din Cadeş-Barnea ca să spionez ţara; şi i-am adus veşti care erau în acord cu ce îmi spunea inima mea. 8 Fraţii mei care m-au însoţit, au înmuiat inima poporului. Dar eu L-am urmat în totalitate pe Dumnezeul meu care se numeşte Iahve. 9 Chiar în acea zi, Moise mi-a jurat astfel: «Teritoriul pe care l-ai parcurs cu piciorul tău, va fi moştenirea ta şi a urmaşilor tăi pentru totdeauna – pentru că ai făcut tot ce a cerut Dumnezeul tău numit Iahve.» 10 Acum, este evident că Iahve m-a ţinut în viaţă exact cum a spus. Au trecut patruzeci şi cinci de ani de când Cuvântul lui Iahve a vorbit astfel lui Moise, în vremea când Israel se deplasa prin deşert. Şi acum sunt aici. Astăzi am vârsta de optzeci şi cinci de ani! 11 Am aceeaşi forţă şi acum, ca în ziua în care m-a trimis Moise; şi am aceleaşi aptitudini pe care le aveam atunci pentru a merge la luptă. 12 Deci dă-mi această zonă muntoasă despre care a vorbit Iahve în acea vreme! Tu personal ai auzit încă de atunci că acolo trăiesc anachiţii; iar oraşele lor sunt înalte şi fortificate. Poate că Iahve va fi cu mine şi îi voi alunga, aşa cum a promis El!” 13 Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb – fiul lui Iefune; şi i-a dat Hebronul ca moştenire. 14 De atunci încoace, Hebronul a rămas moştenirea lui Caleb – fiul chenizitului Iefune – pentru că L-a urmat în totalitate pe Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve. 15 Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba. Acest Arba fusese un om important printre anachiţi. Apoi ţara s-a odihnit; pentru că nu a mai avut război.