1 Iosua a adunat toate triburile lui Israel la Şehem şi a convocat consiliul bătrânilor lui Israel, conducătorii, judecătorii şi comandanţii (militari). Ei s-au prezentat toţi înaintea lui Iahve. 2 Atunci Iosua a zis întregului popor: „Iahve – Dumnezeul lui Israel – vă vorbeşte astfel: «În vremurile străvechi, cei care au fost strămoşii voştri, adică Terah – tatăl lui Avraam şi al lui Nahor – locuiau pe teritoriul care este pe cealaltă parte a râului. Acolo, acei oameni se închinau altor (dumne)zei. 3 Eu l-am luat pe strămoşul vostru numit Avraam de dincolo de râu, l-am dus prin tot teritoriul Canaanului şi i-am dat foarte mulţi descendenţi. Am făcut acest lucru dându-i-l iniţial pe Isaac. 4 Apoi, lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Esau. Lui Esau i-am dat în proprietate zona muntoasă a Seirului; iar Iacov s-a dus în Egipt împreună cu fiii lui. 5 Apoi i-am trimis pe Moise şi pe Aaron; şi astfel am lovit Egiptul prin tot ce am făcut între oamenii care trăiau pe acel teritoriu. Apoi v-am scos de acolo. 6 După ce i-am scos pe părinţii voştri din Egipt, au plecat spre mare; iar egiptenii i-au urmărit folosind care de luptă şi călăreţi – până la Marea Roşie. 7 Atunci ei au strigat spre Iahve; iar El a pus întuneric între ei şi egipteni. Apoi a adus apele mării peste ei şi i-a acoperit cu ele. Aţi văzut astfel cu ochii voştri ce le-am făcut egiptenilor! Apoi aţi locuit în deşert mult timp. 8 V-am dus prin teritoriul amoriţilor care locuiau în partea de est a Iordanului. Ei au luptat împotriva voastră; dar Eu i-am făcut să fie învinşi de voi şi i-am distrus din faţa voastră. Apoi, voi le-aţi ocupat teritoriul. 9 Balac – fiul lui Ţipor, regele Moabului – s-a pregătit să lupte împotriva lui Israel; şi l-a chemat pe Balaam – fiul lui Beor – ca să vă blesteme. 10 Dar Eu nu am vrut să îl ascult pe Balaam; şi atunci el v-a binecuvântat. Astfel, Eu v-am scăpat de tot ce intenţiona el să vă facă. 11 Apoi aţi traversat Iordanul şi aţi plecat spre Ierihon. Atunci au venit să lupte împotriva voastră atât locuitorii Ierihonului, cât şi amoriţii, periziţii, canaaniţii, hitiţii, ghirgasiţii, hiviţii şi iebusiţii. Dar Eu i-am făcut să fie învinşi de voi. 12 Am trimis înainte nişte viespi care i-au alungat din faţa voastră, exact cum am procedat şi în cazul celor doi regi amoriţi. Ei nu au fost alungaţi cu sabia voastră sau cu arcul vostru. 13 V-am dat astfel o ţară pe care nu aţi lucrat-o voi; şi oraşe pe care nu le-aţi construit voi, dar în care locuiţi acum. Aici aveţi vii şi măslini pe care nu i-aţi plantat voi, dar din fructele cărora mâncaţi!». 14 Acum, vă cer să vă temeţi de Iahve şi să îi slujiţi fără niciun compromis şi cu cea mai mare seriozitate! Abandonaţi zeii cărora le-au slujit strămoşii voştri dincolo de râu şi în Egipt. Astfel, voi să slujiţi (numai) lui Iahve! 15 Iar dacă nu acceptaţi să slujiţi lui Iahve, alegeţi astăzi ai cui slujitori doriţi să fiţi: ori ai zeilor cărora le slujeau strămoşii voştri dincolo de râu, ori ai zeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi! Vă precizez că eu personal am decis ca împreună cu familia mea, să slujim lui Iahve!” 16 Poporul a răspuns: „În niciun caz nu ne gândim să Îl abandonăm pe Iahve şi să slujim altor (dumne)zei! 17 Iahve – Dumnezeul nostru – este Cel care ne-a scos atât pe părinţii noştri, cât şi pe noi, de pe teritoriul Egiptului – din casa unde trăiam ca sclavi; şi a făcut înaintea noastră aceste mari minuni. El ne-a păzit pe întregul drum pe care l-am parcurs şi printre toate popoarele pe unde am călătorit. 18 Iahve a alungat din faţa noastră toate aceste popoare şi pe amoriţii care locuiau în ţară. Noi vom sluji în continuare lui Iahve; pentru că El este Dumnezeul nostru!” 19 Iosua i-a zis poporului: „Voi nu veţi reuşi să îi slujiţi (în mod acceptabil) lui Iahve; pentru că El este un Dumnezeu sfânt şi gelos! El nu vă va ierta revoltele împotriva Sa şi păcatele voastre. 20 Dacă (după un timp) Îl veţi abandona pe Iahve şi veţi sluji (dumne)zeilor străini, El se va întoarce Împotriva voastră şi vă va face rău, distrugându-vă – după ce vă făcuse bine!” 21 Poporul i-a răspuns lui Iosua: „Nu; ci noi vom sluji lui Iahve!” 22 Iosua le-a spus: „Voi sunteţi martori împotriva voastră că aţi ales să slujiţi lui Iahve!” Ei i-au răspuns: „Da, acceptăm să fim martori!” 23 Iosua le-a zis: „Atunci renunţaţi la idolii care încă mai sunt în mijlocul vostru; şi întoarceţi-vă inima spre Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve!” 24 Atunci poporul i-a zis lui Iosua: „Vom sluji Dumnezeului nostru numit Iahve; şi vom asculta ce ne va spune El!” 25 În acea zi, Iosua a ratificat un legământ cu poporul la Şehem; şi acolo i-a dat porunci şi legi. 26 Iosua a scris aceste cuvinte în cartea legii lui Dumnezeu. Apoi a luat o piatră mare şi a pus-o acolo, sub stejarul care exista în acel loc sfânt închinat lui Iahve. 27 Iosua a zis întregului popor: „Această piatră va fi un martor al discuţiei dintre noi; pentru că a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Iahve. Ea va fi un martor împotriva voastră în cazul în care Îl veţi înşela pe Dumnezeul vostru!” 28 Apoi Iosua a trimis poporul înapoi, pentru ca fiecare să se ducă la moştenirea lui. 29 După toate acestea, Iosua – fiul lui Nun –, sclavul lui Iahve, a murit la vârsta de o sută zece ani. 30 L-au înmormântat pe teritoriul moştenirii lui, la Timnat-Serah, care era în zona muntoasă a urmaşilor lui Efraim, în partea de nord a muntelui Gaaş. 31 Israel a slujit lui Iahve cât timp a trăit Iosua şi până au murit bătrânii care au urmat generaţiei lui. Ei erau cei care cunoscuseră (personal) toate lucrurile pe care le făcuse Iahve pentru Israel. 32 Oasele lui Iosif, pe care israelienii le aduseseră din Egipt, au fost îngropate la Şehem, pe terenul cumpărat de Iacov de la hamoriţi cu o sută de chesita. Acel teren era moştenirea urmaşilor lui Iosif. Hamor fusese tatăl lui Şehem. 33 Elazar – fiul lui Aaron – a murit şi el; şi a fost înmormântat la Ghiva, care fusese dată fiului lui, numit Fineas, în partea teritorială muntoasă a urmaşilor lui Efraim.