1 Atunci Solomon a chemat la Ierusalim consiliul bătrânilor lui Israel, toţi conducătorii triburilor şi pe cei ai clanurilor israeliene, ca să mute din „Oraşul lui David”, adică din Sion, Cufărul Legământului făcut cu Iahve. 2 Toţi bărbaţii poporului Israel s-au adunat la regele Solomon cu ocazia sărbătorii din luna Etanim, adică a şaptea lună. 3 După ce au venit toţi aceia care formau consiliul bătrânilor lui Israel, preoţii au ridicat Cufărul. 4 Preoţii şi leviţii au mutat Cufărul lui Iahve, cortul întâlnirii şi toate obiectele sfinte care erau în cort. 5 Regele Solomon, împreună cu toată adunarea poporului Israel care venise înaintea lui, au stat (toţi) înaintea Cufărului şi au sacrificat atât de multe oi şi vite, încât nu au putut fi numărate sau calculate. 6 Preoţii au adus la locul lui Cufărul Legământului făcut (de poporul Israel) cu Iahve. Ei l-au pus în sanctuarul interior al casei, adică în locul foarte sfânt – sub aripile heruvimilor. 7 Heruvimii aveau aripile întinse deasupra locului unde era pus Cufărul. Ei acopereau atât Cufărul, cât şi barele acestuia. 8 Barele fuseseră tăiate la o dimensiune care să facă posibilă vederea capetelor lor din locul sfânt care era în faţa sanctuarului interior; dar nu se vedeau de afară. Ele sunt acolo şi astăzi. 9 În Cufăr nu mai erau decât cele două table de piatră puse de Moise la Horeb, atunci când Iahve a ratificat un legământ cu israelienii, după ce ei plecaseră de pe teritoriul Egiptului. 10 Atunci când preoţii au ieşit din locul sfânt, norul a acoperit casa lui Iahve. 11 Din cauza norului, preoţii nu au putut să rămână acolo să îşi facă slujba; pentru că gloria lui Iahve umpluse casa Lui. 12 Atunci Solomon a zis: „Iahve a spus că va locui în întuneric. 13 Eu am construit o superbă casă pentru Tine – un loc unde vei locui pentru totdeauna!” 14 Apoi regele s-a întors cu faţa spre întreaga adunare a poporului Israel; şi a binecuvântat-o. Întreaga adunare a poporului Israel stătea în picioare. 15 El a zis: „Să fie binecuvântat Iahve – Dumnezeul lui Israel – care a acţionat cu forţa Sa şi a făcut ce i-a promis tatălui meu – David – atunci când a zis: 16 «Din ziua în care am scos poporul Meu – Israel – din Egipt, nu am ales niciun oraş dintre toate triburile lui Israel ca să îmi construiesc acolo o casă pentru numele Meu; ci l-am ales pe David ca să guverneze poporul Meu, Israel.» 17 Tatăl meu – David – intenţiona să construiască o casă pentru numele lui Iahve – pentru Dumnezeul lui Israel. 18 Dar Iahve i-a zis tatălui meu, David: «Tu te-ai gândit să construieşti o casă numelui Meu; şi este bine că ai avut acest gând! 19 Totuşi, nu tu vei construi casa; ci ea va fi construită de fiul tău. Cel care ţi s-a născut, va construi o casă numelui Meu!» 20 Iahve a făcut exact ce a promis. Eu am venit la guvernare în locul tatălui meu – David. Acum stau pe tronul lui Israel – aşa cum a promis Iahve – şi am construit această casă pentru numele lui Iahve, care este Dumnezeul lui Israel. 21 Am pregătit acolo un loc pentru Cufăr în care este legământul lui Iahve, pe care El l-a ratificat cu strămoşii noştri după ce i-a scos de pe teritoriul Egiptului.” 22 Apoi Solomon a stat înaintea altarului lui Iahve; şi fiind acolo în prezenţa întregii adunări a poporului Israel, şi-a întins mâinile spre cer 23 şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este niciun (dumne)zeu ca Tine – nici sus în cer, nici jos pe pământ! Tu menţii valabilitatea legământului şi bunătatea faţă de slujitorii Tăi care umblă înaintea Ta (ascultându-Te) din toată inima lor! 24 Ţi-ai respectat promisiunea făcută sclavului Tău – tatăl meu – David. Ce ai spus cu gura Ta, ai pus în aplicare cu mâna Ta, aşa cum se vede astăzi! 25 Doamne, Dumnezeul lui Israel, fă să se întâmple ce ai promis sclavului Tău – tatălui meu numit David – când ai zis: «Dacă fiii tăi vor trăi atenţi cu privire la comportamentul lor şi dacă vor umbla înaintea Mea la fel ca tine, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea înaintea Mea pe tronul lui Israel.» 26 Acum, Dumnezeul lui Israel, îmi doresc să se întâmple aşa cum spune promisiunea pe care ai făcut-o sclavului Tău numit David – tatălui meu. 27 Dar oare va locui Dumnezeu în mod real pe pământ? Este evident că nici chiar cerul şi cerul cerului nu Te pot cuprinde; cu atât mai puţin ar putea face acest lucru tocmai casa pe care am construit-o eu! 28 Doamne, Dumnezeul meu, ia în considerare rugăciunea slujitorului Tău şi ascultă cererea lui! Auzi ce îţi spune slujitorul Tău şi ascultă rugăciunea pe care el Ţi-o face astăzi! 29 Doresc să vegheze ochii Tăi ziua şi noaptea şi să privească la această casă, la locul despre care ai zis: «Acolo va fi numele Meu!» Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău pentru acest loc. 30 Ascultă cererea slujitorului Tău şi a poporului Tău – Israel – când se va ruga privind spre acest loc. Ascultă din cer – de unde locuieşti; ascultă şi iartă! 31 Se va putea întâmpla ca cineva să păcătuiască împotriva semenului lui; şi apoi va fi obligat să facă un jurământ. Când va veni astfel să jure înaintea altarului din această casă, 32 ascultă din cer, lucrează şi judecă-i pe slujitorii Tăi, condamnându-l pe cel nedrept. Aruncă împotriva capului aceluia, faptele lui. Fă dreptate celui care este om corect şi recompensează-l conform dreptăţii lui! 33 Va fi posibil ca poporul Tău – Israel – să fie învins de duşman pentru că a păcătuit împotriva Ta. Dar când el se va întoarce la Tine, va glorifica numele Tău, Ţi se va ruga şi va căuta bunătatea Ta în această casă, 34 ascultă din cer, iartă păcatul poporului Tău – Israel – şi adu-l înapoi în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor lui! 35 Se va întâmpla că cerul va fi închis şi nu va mai fi ploaie – pentru că au păcătuit împotriva Ta. Dacă ei se vor ruga privind spre acest loc, vor glorifica numele Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor pentru că i-ai pedepsit, 36 ascultă-i din cer! Iartă păcatul slujitorilor Tăi şi pe acela făcut de poporul Tău, Israel. Învaţă-i drumul bun pe care trebuie să meargă; şi trimite ploaie peste ţara Ta pe care i-ai dat-o ca moştenire poporului Tău! 37 Când va fi în ţară foamete, epidemie, filoxeră, mană, lăcuste sau omizi, ori când duşmanul lor le va asedia oraşele – indiferent de dezastrul sau de boala care ar veni – 38 este posibil ca cineva din popor sau chiar tot poporul Tău – Israel – să facă rugăciuni şi cereri, recunoscându-şi fiecare murdăria inimii lui şi să întindă mâinile spre această casă. 39 Atunci ascultă din cer – care este teritoriul locuinţei Tale – şi iartă-l! Acţionează şi recompensează pe fiecare conform faptelor lui – Tu, Cel care cunoşti inima fiecăruia; pentru că numai Tu cunoşti inimile tuturor oamenilor! 40 Astfel, ei se vor teme de Tine tot timpul cât vor trăi în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri. 41 Este posibil ca străinul care nu este din poporul Tău – Israel – să vină dintr-o ţară îndepărtată datorită faimei numelui Tău. 42 Şi se va întâmpla aşa pentru că oamenii vor auzi despre faima numelui Tău, despre forţa pe care o are mâna Ta şi despre (cum acţionează) braţul Tău întins. Când va veni şi se va ruga privind spre această casă, 43 ascultă din cer unde este locuinţa Ta şi oferă-i acelui străin tot ce Îţi va cere; pentru ca toate popoarele pământului să Îţi cunoască numele şi să aibă teamă de Tine aşa cum se teme poporul Tău – Israel – şi să ştie că numele Tău este chemat peste această casă pe care am construit-o! 44 Când poporul Tău va fi în război cu duşmanul lui – acolo unde îl vei trimite – şi se va ruga lui Iahve cu mâinile îndreptate spre oraşul pe care l-ai ales Tu şi spre casa pe care am construit-o pentru numele Tău, 45 ascultă-le din cer rugăciunea, răspunde cererii lor şi fă-le dreptate! 46 Când vor păcătui împotriva Ta – pentru că nu este om care să nu păcătuiască –, Te vei mânia pe ei. Îi vei face să ajungă la discreţia duşmanilor lor, care îi vor duce captivi într-o ţară – depărtată sau apropiată – în care nu vor fi bine primiţi. 47 Este posibil ca acolo, în ţara în care au fost luaţi captivi, să îşi analizeze comportamentul, să se întoarcă la Tine şi să caute bunătatea Ta pe teritoriul celor care i-au luat captivi. Atunci vor spune: «Am păcătuit, am greşit şi am comis răul!» 48 Şi de acolo – din ţara duşmanilor lor care i-au luat captivi – se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor. Dacă Ţi se vor ruga cu mâinile îndreptate spre ţara lor pe care le-ai dat-o strămoşilor lor, spre oraşul pe care Tu l-ai ales şi spre casa pe care am construit-o eu pentru numele Tău, 49 ascultă din cer – din locuinţa Ta – rugăciunea lor, răspunde cererii lor şi fă-le dreptate! 50 Iartă poporul Tău care a păcătuit faţă de Tine! Iartă toate nedreptăţile pe care le-au comis împotriva Ta; şi fă ca aceia care i-au luat captivi, să se comporte cu milă şi cu bunătate faţă de ei; 51 pentru că aceştia sunt poporul Tău şi moştenirea Ta – poporul pe care l-ai scos din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier! 52 Doresc ca ochii Tăi să fie deschişi la cererea slujitorului Tău şi la cererea poporului Tău – Israel – ca să îi asculţi de fiecare dată când vor striga spre Tine după ajutor. 53 Pentru că Tu – Doamne, Stăpânul nostru – i-ai separat dintre toate popoarele pământului ca să fie moştenirea Ta, aşa cum i-ai spus sclavului Tău – lui Moise – când i-ai scos pe strămoşii noştri din Egipt!” 54 Când a terminat Solomon toată această rugăciune cu cereri adresate lui Iahve, s-a ridicat din faţa altarului lui Iahve – unde stătuse îngenuncheat – cu mâinile ridicate spre cer; 55 şi stând în picioare, a binecuvântat întreaga adunare a poporului Israel cu voce tare, zicând: 56 „Să fie binecuvântat Iahve, Cel care i-a dat odihnă poporului Său, Israel. Dintre toate promisiunile pe care le-a făcut prin sclavul Său numit Moise, nici măcar una nu a rămas nerespectată! 57 Dumnezeul nostru numit Iahve să fie cu noi aşa cum a fost cu strămoşii noştri; să nu ne abandoneze şi să nu ne lase; 58 ci să ne direcţioneze inimile spre El, ca să ne comportăm în totalitate conform metodelor Lui şi să respectăm poruncile, legile şi deciziile Lui pe care le-a dat strămoşilor noştri. 59 Doresc ca aceste cuvinte pe care le-am pronunţat înaintea lui Iahve, să fie ziua şi noaptea înaintea Dumnezeului nostru numit Iahve; pentru ca El să facă dreptate slujitorului Lui şi poporului Său – Israel – aşa cum va avea nevoie în fiecare zi. 60 Astfel, toate popoarele pământului să ştie că Iahve este Dumnezeu şi că nu mai există (un) altul. 61 Dar inimile trebuie să vă fie în totalitate ale Dumnezeului nostru numit Iahve; şi să trăiţi conform deciziilor Lui şi respectând poruncile Lui – aşa cum procedaţi astăzi.” 62 Apoi regele împreună cu tot Israelul au adus sacrificii înaintea lui Iahve. 63 Solomon I-a adus lui Iahve douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi ca sacrificiu de pace. Astfel, regele şi tot poporul Israel „au sfinţit” casa lui Iahve. 64 În aceeaşi zi, regele „a sfinţit” mijlocul curţii – acel loc din faţa casei lui Iahve – pentru că acolo a adus arderile integrale, darurile de mâncare şi grăsimea sacrificiilor de pace. Au procedat astfel pentru că altarul de bronz din faţa (sanctuarului) lui Iahve era prea mic pentru a susţine (toate) arderile integrale, darurile de mâncare şi grăsimea sacrificiilor de pace. 65 Solomon a celebrat atunci împreună cu tot Israelul. O mare mulţime de oameni veniţi de la Lebo-Hamat şi până spre Râul Egiptului, au sărbătorit înaintea Dumnezeului nostru numit Iahve – o perioadă de şapte zile; şi au continuat cu alte şapte zile – adică paisprezece zile în total. 66 În a opta zi, Solomon a trimis poporul acasă. Ei l-au binecuvântat pe rege şi au plecat la corturile lor bucuroşi şi cu inimile satisfăcute pentru tot binele făcut de Iahve sclavului Său numit David şi poporului Său numit Israel.