1 În al doilea an al guvernării lui Iehoaş – fiul lui Iehoahaz – care era regele celor din teritoriul numit Israel – a început să guverneze Amaţia – fiul lui Ioaş – ca regele al celor din teritoriul numit Iuda. 2 El avea vârsta de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadin şi era din Ierusalim. 3 Amaţia a făcut ce este bine în relaţia lui cu Iahve, dar nu cum procedase strămoşul lui numit David; ci în toate lucrurile, el s-a comportat la fel ca tatăl lui numit Ioaş. 4 Amaţia nu a îndepărtat înălţimile; şi astfel, poporul încă mai aducea sacrificii şi tămâie pe ele. 5 După ce şi-a consolidat guvernarea, el i-a omorât pe slujitorii care îl omorâseră pe tatăl lui, pe regele Ioaş. 6 Totuşi, pe fiii acelor criminali nu i-a omorât, din cauza interdicţiei care este scrisă în cartea legii lui Moise. Acolo, Iahve porunceşte: „Să nu îi omori pe părinţi pentru copii şi nici pe copii pentru părinţi; ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui!” 7 Amaţia a omorât zece mii de edomiţi în Valea Sării; şi a cucerit Sela prin luptă, numind-o apoi Iocteel. Acest nume s-a păstrat până astăzi pentru acea localitate. 8 Apoi Amaţia şi-a trimis nişte reprezentanţi la Iehoaş – fiul lui Iehoahaz, care la rândul lui fusese fiul lui Iehu – regele celor din teritoriul numit Israel. Prin intermediul lor, Amaţia i-a zis: „Vino să ne confruntăm!” 9 Dar Iehoaş – regele celor din teritoriul numit Israel – i-a răspuns astfel lui Amaţia – regele celor din „Iuda”: „Spinul din Liban şi-a trimis un reprezentant să îi spună cedrului din Liban: «Dă-o pe fiica ta ca soţie fiului meu!» Dar imediat, animalele sălbatice au trecut pe acolo şi au călcat spinul cu picioarele lor. 10 Este adevărat că ai învins Edomul; şi astfel ţi s-a înălţat inima! Bucură-te de gloria ta şi rămâi acasă! De ce să provoci un dezastru care ar putea determina căderea ta şi a celor din teritoriul numit Iuda?” 11 Dar Amaţia nu a ascultat (sfatul lui Iehoaş). Astfel, Iehoaş – regele celor din teritoriul numit Israel – a plecat la atac. El şi Amaţia – regele celor din teritoriul numit Iuda – s-au confruntat la Bet-Şemeş care este pe teritoriul numit Iuda. 12 „Iuda” a fost învins de „Israel”; şi fiecare om a fugit acasă. 13 Iehoaş – regele celor din teritoriul numit Israel – l-a prins pe Amaţia – regele al celor numiţi „Iuda” şi care era fiul lui Ioaş, fiul lui Ahazia – la Bet-Şemeş. Apoi a venit la Ierusalim şi a spart zidul oraşului de la Poarta numită Efraim până la Poarta Colţului – pe o lungime de patru sute de coţi. 14 A luat tot aurul şi tot argintul împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în casa lui Iahve şi în camerele tezaurului palatului regelui. A luat şi prizonieri. Apoi s-a întors în Samaria. 15 Celelalte fapte ale lui Iehoaş, ce a făcut el şi realizările lui din războiul împotriva lui Amaţia – regele celor din teritoriul numit Iuda – oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor teritoriului numit Israel”? 16 Iehoaş s-a culcat lângă părinţii lui şi a fost înmormântat în Samaria, lângă regii lui Israel. Apoi, în locul lui a guvernat fiul lui numit Ieroboam. 17 Amaţia – fiul lui Ioaş – care era rege în teritoriul numit Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaş – fiul lui Iehoahaz – care era rege în „Israel”. 18 Celelalte fapte ale lui Amaţia, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor teritoriului numit Iuda”? 19 Slujitorii lui Amaţia au conceput un complot împotriva lui, la Ierusalim. El a fugit la Lachiş; dar ei au trimis nişte oameni după el. Şi aceia l-au omorât acolo. 20 L-au adus pe cai şi a fost înmormântat la Ierusalim, lângă părinţii lui, în „Oraşul lui David”. 21 Atunci tot poporul din teritoriul numit Iuda l-a luat pe Azaria care avea vârsta de şaisprezece ani; şi l-a numit rege în locul tatălui lui, Amaţia. 22 După ce regele Amaţia a murit, Azaria a reconstruit Elatul şi l-a adus din nou între teritoriile numite Iuda. 23 Ieroboam – fiul lui Iehoaş – regele celor numiţi „Israel”, a început să guverneze la Samaria în al cincisprezecelea an al guvernării lui Amaţia – fiul lui Ioaş – rege al celor numiţi „Iuda”. El a guvernat patruzeci şi unu de ani. 24 Ieroboam a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve; şi nu s-a depărtat de niciunul dintre păcatele lui Ieroboam – fiul lui Nebat – care făcuse Israelul să păcătuiască. 25 Ieroboam a luat înapoi teritoriile lui Israel – de la Lebo-Hamat până la Marea Arabei – exact cum spusese Cuvântul Dumnezeului lui Israel care se numeşte Iahve – proclamat prin sclavul lui numit Iona – fiul lui Amitai – acel profet din Gat-Hefer. 26 S-a întâmplat aşa pentru că Iahve văzuse câte era de mare necazul fiecărui israelian, indiferent că era sclav sau om liber; şi nu exista niciun (alt) ajutor pentru Israel. 27 Iahve nu decisese că va şterge numele lui Israel de sub cer. Astfel, El i-a salvat prin Ieroboam, fiul lui Iehoaş. 28 Celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el şi realizările lui din războiul în care a luat înapoi pentru Israel Damascul şi Hamatul – care aparţinuseră teritoriului numit Iuda – oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor teritoriului numit Israel”? 29 Ieroboam s-a culcat lângă părinţii lui care fuseseră regi în teritoriul numit Israel. Apoi, în locul lui Ieroboam a guvernat fiul lui numit Zaharia.