1 Iahve i-a zis lui Moise pe muntele Sinai astfel: 2 „Spune-le israelienilor: «Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, să lăsaţi pământul să aibă un Sabat în cinstea lui Iahve. 3 Şase ani să îţi semeni terenul agricol, şase ani să îţi tai via şi să îi strângi fructele; 4 dar în al şaptelea an să ai un Sabat total pentru pământ. Acesta va fi un Sabat în cinstea lui Iahve. Atunci să nu îţi semeni pământul şi să nu îţi tai via. 5 Să nu culegi ce va creşte din pământ din seminţele căzute în urma secerării recoltelor (în al şaselea an); şi să nu aduni strugurii viei tale pe care nu ai îngrijit-o în acel an. El să fie unul de odihnă pentru pământ. 6 În timpul anului de odihnă, să mănânci din ce va creşte de la sine din pământ. Aşa să procedezi atât tu, cât şi sclavul sau sclava ta, cel care munceşte cu ziua pentru tine, pelerinul, 7 vitele tale şi animalele sălbatice din ţară. Să folosiţi ca hrană tot ce va creşte din pământ (fără să fie lucrat) în acel an. 8 Să numeri şapte ocazii de Sabat formate din ani, adică de şapte ori şapte ani. Deci va trece de şapte ori Sabatul anilor, adică în total patruzeci şi nouă de ani. 9 Apoi să pui pe cineva să sune cu mare intensitate folosind o goarnă. În a zecea zi din a şaptea lună, chiar în ziua Achitării, să se sune din goarnă în toată ţara. 10 Să sfinţiţi al cincizecilea an şi să anunţaţi (atunci) libertatea în toată ţara pentru toţi locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi anul de veselie. Atunci, fiecare dintre voi să se întoarcă la proprietatea lui şi la clanul lui. 11 Al cincizecilea an să fie pentru voi anul de veselie. Atunci să nu semănaţi pământul, să nu culegeţi ce creşte după secerarea recoltelor din anul anterior şi să nu culegeţi viile pe care nu le-aţi îngrijit în acel an. 12 Acesta este anul de veselie. El să fie sfânt pentru voi. Să mâncaţi doar ce va creşte de la sine pe terenurile voastre agricole. 13 În acel an de veselie, fiecare dintre voi să vă întoarceţi la proprietatea voastră. 14 Când veţi vinde ceva semenului vostru sau când veţi cumpăra ceva de la el, să nu vă înşelaţi unul pe altul. 15 Când veţi cumpăra ceva de la semenul vostru, să plătiţi calculând anii care au trecut de la anul de veselie; iar vânzătorul să ceară un preţ ţinând cont de anii care mai rămân pentru cules (până la următorul an de veselie). 16 Dacă anii sunt mulţi, atunci să măreşti preţul; iar dacă ei sunt puţini, să scazi preţul; pentru că el reflectă posibilitatea unui anumit număr de recoltări agricole. 17 Să nu vă înşelaţi unul pe altul; ci să vă temeţi de Dumnezeul vostru. Eu sunt Dumnezeul vostru, numit Iahve. 18 Să respectaţi poruncile Mele, să vă conformaţi legilor Mele şi să le aplicaţi în practica vieţii voastre, ca să trăiţi protejaţi în ţară. 19 Această ţară îşi va produce recoltele; iar voi veţi mânca şi veţi trăi în ea în totală securitate. 20 Dacă vă veţi întreba ce veţi mânca în al şaptelea an în care nu semănaţi şi nu vă strângeţi recoltele, 21 vă anunţ că Eu vă voi oferi binecuvântarea Mea în al şaselea an astfel încât pământul va produce recolte agricole pentru trei ani. 22 Când veţi semăna pământul în al optulea an, încă veţi mânca din recoltele vechi; şi până în al nouălea an când veţi avea noile recolte, veţi mânca tot din cele vechi. 23 Pământul să nu fie vândut definitiv; pentru că ţara este a Mea. Pentru Mine, voi sunteţi (în ea doar nişte) străini şi pelerini. 24 Acesta este motivul pentru care în toată ţara pe care o veţi avea ca proprietari, trebuie să acordaţi dreptul de răscumpărare pentru terenuri. 25 Dacă unul dintre oamenii din poporul tău va sărăci şi îşi va vinde o parte din proprietatea lui, cel care are dreptul de răscumpărare, adică ruda lui cea mai apropiată, trebuie să vină şi să răscumpere ce a vândut acela. 26 Dacă omul nu are nicio rudă care să răscumpere ce vânduse, dar după un timp poate el personal să facă răscumpărarea, 27 să calculeze anii (care au trecut) de la vânzare şi să dea înapoi cumpărătorului diferenţa de preţ. Apoi, se poate întoarce la proprietatea lui. 28 Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, ce a vândut să rămână la cumpărător până când vine anul de veselie. În acel an de veselie, cumpărătorul trebuie să părăsească acea proprietate; şi astfel, fostul proprietar se va putea întoarce la proprietatea lui. 29 Dacă cineva va vinde o casă de locuit într-un oraş înconjurat cu ziduri, aceasta va putea fi răscumpărată în timp de un an de la vânzare. Termenul după care expiră dreptul de răscumpărare, este de un an. 30 Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa din acel oraş înconjurat cu ziduri să rămână pentru totdeauna a cumpărătorului şi a urmaşilor lui. Să nu iasă din ea (şi să nu o dea înapoi fostului ei proprietar) în anul de veselie. 31 Casele din satele care nu sunt înconjurate cu ziduri, vor fi considerate la fel ca terenurile agricole ale ţării. Ele vor putea fi răscumpărate; iar cumpărătorul va fi obligat să le dea înapoi fostului proprietar în anul de veselie. 32 Despre oraşele leviţilor, să ştiţi că ei vor avea permanent dreptul de răscumpărare pentru casele care sunt construite în ele (şi pe care le vânduseră). 33 Este posibil ca un om să cumpere o casă de la leviţi. Acea casă care a fost vândută în oraşul acestora, să fie restituită în anul de veselie; pentru că cele din oraşele leviţilor sunt proprietatea lor în mijlocul israelienilor. 34 Dar terenurile agricole din jurul oraşelor leviţilor, nu pot fi vândute; pentru că acestea sunt proprietatea lor pentru totdeauna. 35 Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi ajunge să depindă de tine, tu să îl ajuţi ca şi cum ar fi un străin sau un pelerin. Să îl laşi să locuiască la tine. 36 Să nu iei niciun fel de dobândă de la el; ci să te temi de Dumnezeu. Să îl laşi pe fratele tău să locuiască împreună cu tine! 37 Să nu îi împrumuţi argint cu dobândă şi să nu îi dai mâncare pe care i-o ceri înapoi în cantitate mai mare decât cea oferită. 38 Eu sunt Iahve – Dumnezeul tău, Cel care te-am scos de pe teritoriul Egiptului, ca să îţi ofer Canaanul şi să fiu Dumnezeul tău! 39 Dacă vreunul dintre oamenii poporului tău sărăceşte şi ţi se vinde, să nu îl obligi să presteze o muncă de sclav. 40 Să rămână la tine ca unul care lucrează temporar şi care este recompensat mereu la sfârşitul zilei, sau ca pelerinul. Să te slujească până la anul de veselie. 41 Atunci va putea să plece de la tine împreună cu copiii lui; şi astfel, se va putea întoarce atunci la clanul lui şi la proprietatea părinţilor lui. 42 Să procedezi astfel pentru că ei sunt sclavii Mei pe care i-am scos de pe teritoriul Egiptului. Să nu fie vânduţi cum se vând sclavii! 43 Să nu îi tratezi ca cu duritate (ca un stăpân nemilos), ci să te temi de Dumnezeu. 44 Dacă doreşti să ai sclavi şi sclave, îi poţi cumpăra dintre popoarele care sunt în jurul tău. 45 Poţi să îi iei şi dintre fiii pelerinilor care vor locui la tine, sau dintre cei care aparţin clanurilor lor şi care vor fi născuţi în ţara voastră. Aceştia pot fi proprietatea voastră. 46 Îi puteţi lăsa ca moştenire copiilor voştri; şi ei pot să îi moştenească la fel ca pe o proprietate (materială). Vor fi sclavii voştri tot timpul cât vor trăi. Dar niciunul dintre voi să nu fie şef al altuia comportându-se cu el cu duritate – când acela este unul dintre israelienii care sunt fraţii voştri! 47 Este posibil ca un străin sau un pelerin să se îmbogăţească, iar unul dintre fraţii voştri să sărăcească lângă el, fiind astfel obligat să se vândă străinului sau pelerinului ori vreunuia care aparţine clanului străinului. 48 După ce s-a vândut astfel (unuia care nu este evreu), el mai poate fi răscumpărat. Să îl răscumpere una dintre rudele lui. 49 Atât unchiul lui, cât şi fiul unchiului lui sau orice altă rudă apropiată din clanul lui, vor putea să îl răscumpere. Dacă (după un timp) îşi permite, să se răscumpere chiar el personal. 50 Să calculeze împreună cu cel care l-a cumpărat. Preţul eliberării lui să fie calculat ţinând cont de anul în care a fost vândut şi de cât timp mai este până la anul de veselie. Perioada de timp în care a fost cu proprietarul, va fi evaluată ca preţ la fel ca perioada calculată în cazul unui lucrător plătit. 51 Dar dacă mai rămân mulţi ani până la anul de veselie, atunci în funcţie de numărul lor, el va plăti (proprietarului temporar) pentru răscumpărarea lui o parte din argintul cu care a fost cumpărat. 52 Dacă mai sunt puţini ani până la anul de veselie, atunci să îi calculeze şi să îşi plătească răscumpărarea raportat la aceştia. 53 Acesta va fi considerat de cumpărătorul lui ca un lucrător care este plătit la sfârşitul anului. Deci să nu se comporte dur cu el în prezenţa ta. 54 Dacă nu va fi răscumpărat în niciunul dintre aceste moduri, el şi copiii lui să fie eliberaţi în anul de veselie. 55 Israelienii sunt sclavii Mei. Ei sunt sclavii Mei pe care i-am scos de pe teritoriul Egiptului. Eu sunt Iahve – Dumnezeul vostru!